1351 Accesări Despre Ștefan cel Mare, N. Iorga spunea următoarele: „Cinstit şi harnic, răbdător fără să uite şi viteaz fără cruzime, strașnic în mânie şi senin în iertare, răspicat şi cu măsură în grai, gospodar şi iubitor al lucrărilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale”.
Astăzi, se împlinesc 514 ani de la moartea marelui domnitor al Moldovei, Ștefan cel Mare și Sfânt. A fost fiul lui Bogdan al II-lea, domnind timp de 47 de ani, cea mai lungă domnie din epoca medievală din Țările Române.
Când vorbim de conștiința unității românești înainte de 1918, obișnuim să-l menționăm pe Mihai Viteazul. Dar înaintea lui, cel care a avut această conștiință a neamului românesc de pretutindeni, a fost Sfântul Ștefan cel Mare. El știa că românii majoritari din Transilvania subjugată sunt români, vorbesc românește și că sunt de credință ortodoxă. Anume prin faptul că a înființat multe mănăstiri și schituri, a ridicat multe biserici, dar a întemeiat și o episcopie, a rămas o personalitate marcantă a istoriei care a contribuit la menținerea credinței și a conștiinței de neam.
Mihai Ghimpu: „Ștefan cel Mare, mai întâi de toate, a fost omul care și-a iubit țara, și-a iubit oamenii, care a știut să apere țara și să lase o moștenire bogată urmașilor săi, din păcate nu acelora care astăzi se declară urmașii lui Ștefan cel Mare, dar sunt împotriva a tot ceea ce a făcut și a apărat.”