Un an închisoare şi plata unei amenzi de 45.000 de euro: aceasta este pedeapsa decisa în decembrie trecut, de Adunarea Naţională din Franţa pentru negarea publică a genocidului armean.Armenia insistă că 1,5 milioane de oameni au căzut victime ale genocidului armean, în perioada 1915-1917. Ankara admite ca până la 500.000 de armeni şi-au pierdut viaţa în cursul confruntărilor şi al deportărilor forţate spre Irak, Siria şi Liban, foste provincii otomane, negând însa orice intenţie turcă de exterminare a armenilor.

Citind recent un articol în presa franceză pe acestă temă, m-am gâdit să elaborăm şi să promovăm un proiect de lege similar, prin care am cere condamnarea celor care neagă vehement deportările şi foametea organizată din Basarabia, ca şi metode de exterminare a populaţiei băştinaşe.

Ori astăzi, în Republica Moldova, după douazeci de ani de la independenţă, inclusiv de la tribune foarte înalte, reprezentanţii mai multor partide rusofile şi nostalgice faţă de URSS, neagă cu insolenţă genocidul organizat de  către sovietici, împotriva românilor din Basarabia.

Avem înregistrate de-a lungul anilor zeci sau chiar sute de declaraţii abjecte, conform cărora, foametea a fost întâmplătoare, iar ocupanţii nu au avut nicio implicare la organizarea acesteia, deşi se ştie foarte bine că seceta din vara anului 1946 a vut o contribuţie cu totul modestă la declanşarea foametei, adevăratele motive ale acestei crime imprescriptibile, au fost „măturarea podurilor” de către sovietici, adică ridicarea oricăror rezerve de alimente, astfel încât pe la începutul anului 1947, situaţia a degenerat, constatându-se pe întreg teritoriu ocupat al Basarabiei, sute de cazuri de canibalism, şi aici doar câteva exemple lugubre:

„Un funcţionar informa conducerea de partid şi de stat a republicii că, aflându-se în zilele de 7 şi 8 februarie 1947 în satul Baurci din raionul Congaz, a constatat patru omoruri în scopuri canibalice. “Consumul de cadavre, menţiona acea sursă, a luat un caracter de masă… Au fost constatate cazuri de furt al cadavrelor duse la cimitir şi rămase neînmormântate”. La multe cadavre găsite în diferite alte locuri prin sat “li s-au luat muşchii şi membrele”. În satul Beşalma,  “situaţia este şi mai gravă… Consumul de cadavre este tot atât de răspândit aici ca şi în celălalt sat”. În ianuarie 1947, o ţărancă din satul Ţambula, raionul Bălţi, a tăiat, în scopul de a-i mânca, doi din cei patru copii ai săi, o fetiţă de şase ani şi un băieţel de cinci ani. Un ţăran din Glinjeni, raionul Chişcăreni, a chemat la el o vecină pe care a sugrumat-o şi a mâncat-o. Un altul din satul Cajba, Glodeni, şi-a omorât nepotul de 12 ani, care venise la el, şi l-a mâncat” (Ion Ţurcanu “Foametea şi deportările din Basarabia”).

Metodele  atavice de “îmblânzire” a populaţiei din teritoriile noi ocupate, sau a celor care nu împărtăşeau întocmai acelaşi viziuni cu Moscova, nu erau nefolosite pentru oamenii lui Stalin, exact aceleaşi mijloace au fost utilizate în anii 1932—1933 în Ucraina, la organizarea “Golodomor-ului”, foametea din Basarabia a fost decât repetarea unui experiment implementat cu succes în Ucraina.

Pe 21 ianuarie curent, comuniştii din Republica Moldova l-au omagiat pe liderul lor spiritual Vladimir Ilici Lenin, iar secretarul general al PCRM, tovarăşul Iurie Victorovici Muntean (care de altfel nu prea ştie biografia precursorului său) a declarat, citez: „dumneavoastră aţi auzit vreodată de Vladimir Lenin… este persoana, care a fondat partidul, succesorii căruia suntem noi, comuniştii din Moldova” (http://www.publika.md/comunistii-l-au-comemorat-astazi-pe-lenin–iurie-muntean-nu-stie-cati-ani-au-trecut-de-la-moartea-acestuia_667791.html) astfel, dacă comuniştii sunt succesorii de drept al partidului fondat de Lenin, în mod implict sunt şi succesorii partidului condus de Stalin, care a organizat genocidul din Basarabia.

Atunci când Partidul Liberal a cerut interzicerea simbolicii PCUS, comuniştii lui Voronin, spuneau că ei nu sunt succesorii acestui odios partid, acum vedem o schimbare de macaz, când oare spuneau adevărul? eu zic că niciodată, ori noţiunile de comunism şi adevăr sunt incompatibile, parafrazând spusele lui Alexandr Soljeniţin, putem spune: ar fi deajuns să nu mai mintă comuniştii şi comunismul se va prăbuşi dintr-o dată.

O să verificăm odată în plus ataşamentul comuniştilor faţă de valorile europene versus Lenin şi Stalin atunci când vom propune proiectul de lege privind condamnarea celor care neagă vehement deportările şi foametea organizată din Basarabia, o să vedem cum o să reacţioneze şi acţioneze „succesorii partidului fondat de Lenin”… dar şi alţi colegi de Parlament, care de douăzeci de ani, tot aşteaptă vremuri mai liniştite, pentru a putea condamna comunismul şi crimele acestuia, care a decimat, în timp de pace, populaţia Basarabiei.

http://munteanu.md/