Lumea în care trăim ne face să fim mai mereu prinşi  în activităţi de tot felul, care ne umplu viaţa cu de toate  şi ne fac să  mai deviem, voit sau prin inadvertenţă, de la cele mai însemnate evenimente.
Păcat !

Anul 1812 este un capitol din istoria neamului nostru care nu poate fi uitat, nici trecut cu vederea. Închipuiţi-vă pentru o clipă cum am fi trăit azi dacă nu existau consecinţele Păcii din 1812?
Un popor care nu-şi cinsteşte  trecutul, nu poate aştepta  un viitor strălucit. Iată de ce noi, tânăra generaţie care am  avut şansa, dupa revenirea la alfabetul latin şi obţinerea independenţei Republicii Moldova, să studiem  o istorie debarasată de minciunile regimului sovietic, ar trebui să veghem  asupra unei atitudini vizibile, clare şi hotărâte asupra tragediei istorice a  neamului  nostru  de acum 200 de ani.

Nu fac parte dintre cei care  consideră  poporul  român unul  de periferie. Îmi iubesc neamul românesc  din care fac parte, ma mândresc cu faptele lui demne, corecte si convingatoare, pe care le pun în faţa mea atunci cand vorbesc de generaţia paşoptistă, de L. Blaga, E. Cioran, P. Ţuţea, părintele Cleopa, M. Tanase, sau mai aproape de noi Gh. Zamfir, E. Doga,  V. Naforniţă, I. Gârneţ, G. Hagi şi mulţi alţii ca ei. Oameni recunoscuţi în lume.

De asta nu pot lăsa la o parte anul 1812, pentru că respect Poporul Român!

http://ioncebanu.wordpress.com/