Gheorghe Ghimpu s-a născut la  26 iulie 1937, în Colonița, jud. Lăpuşna, Basarabia. A Studiat la Universitatea Pedagogică din Tiraspol şi absolveşte în 1960 Facultatea de Fizică şi Matematică. Face studii postuniversitare, doctorand la Institutul de Fizică Biologică al Academiei de Ştiinţe al Uniunii Sovietice la Moscova între anii 1970-1971. Activează în învăţământul preuniversitar, la Străşeni, şi în cel universitar, la Tiraspol şi Chişinău. Sergiu Miron, profesorul de matematică a lui Gheorghe Ghimpu îşi aminteşte că tânărul student se interesa nu doar de ştiinţă reală, dar şi de istoria neamului. „Gheorghe Ghimpu era un student excelent, învaţă foarte bine la toate obiectele. În particular discutăm chestiunile din istoria neamului. Îmi povestea că această îl interesează mai mult chiar decât propria teza de doctorat.

Frontul Naţional-Patriotic din Basarabia şi Nordul Bucovinei (FNP), înfiinţat în ilegalitate după război, avea drept scopuri ieşirea Moldovei din componentă URSS, formarea Republicii Populare Moldoveneşti, unificând şi celelalte teritorii romanofone din zona (Nordul Bucovinei, Sudul Basarabiei, teritorii din stânga Nistrului) şi unirea ulterioară cu România. Drapelul Republicii Populare Moldoveneşti urmă să devină tricolorul, cu o panglică neagră în diagonală, până la realizarea Unirii. Un alt scop era organizarea de alegeri libere pentru organele de conducere ale statului. Limba română pe baza alfabetului latin trebuia să devină limba oficială.Printre conducătorii FNP din Basarabia erau Alexandru Usatiuc-Bulgar, Gheorghe Ghimpu şi Valeriu Graur. În Bucovina de Nord, mişcarea era coordonată de Alexandru Soltoianu.

Alexandru Usatiuc-Bulgar este arestat pe 13 decembrie 1971 la Kislovodsk. La scurt timp sunt arestaţi şi Gheorghe Ghimpu, Valeriu Graur şi Alexandru Soltoianu. După jumătate de an de anchetă, dosarul nr. 6648 privind lotul Usatiuc-Ghimpu-Graur este trimis la Curtea Supremă de Justiţie a RSSM. Judecată durează trei zile. „Avocatul lui Gh. Ghimpu, adus din Leningrad – Visnevski, a spus aproximativ: ,,Ghimpu e încă tânăr, fără experienţă, a căzut sub influenţă lui Usatiuc”, chipurile a fost instigat de mine şi eu aş fi vinovat. A rugat că curtea să ţină cont de toate astea şi să-i facă o reducere a pedepsei cerute de acuzare. Eu l-am întrebat pe Ghimpu: Aşa e? El a răspuns că nu. ” Pe 13 iunie 1972, completul de judecată, format din judecătorii V. Florea (preşedintele completului), M. Maritoi şi L. Dubanjeu , la propunerea procurorului A. Poluektov , da hotărârea:

–          de a-l condamnă pe Alexandru Usatiuc-Bulgar la şapte ani de inchsoare-lagăr corecţional cu regim sever şi cinci ani de deportare, în baza art. 67, partea I şi art. 69 ale Codului Penal al RSSM;

–          de a-l condamnă pe Gheorghe Ghimpu la şase ani de încarcerare în închisoarea-lagăr corecţional cu regim sever, în baza art. 67, partea I şi art. 69 ale Codului Penal al RSSM;

–          de a-l condamnă pe Valeriu Graur la patru ani de încarcerare în închisoarea-lagăr corecţional cu regim sever, în baza art. 67, partea I al Codului Penal al RSSM. Într-un alt proces,

Alexandru Soltoianu a fost condamnat la şase ani de inchsoare-lagăr corecţional cu regim sever şi cinci ani de deportare. Au început persecuţiile celor bănuiţi de a face parte din FNP. O mulţime de basarabeni şi bucovineni au fost daţi afară de la lucru, în special, din învăţământ. O mulţime de elevi şi studenţi au fost eliminaţi din instituţiile de învăţământ. Mai mulţi tineri au fost puşi sub urmărire de către securitate. Gheorghe Ghimpu şi-a ispăşit pedeapsa de şase ani în lagărele din Mordovia şi regiunea Perm ale GULAG-ului sovietic. După „eliberare” i s-a interzis orice activitate pe făgaş pedagogic.

Fondator al Frontului Popular din Moldova

Odată cu proclamarea restructurării, se încadrează activ în Mişcarea de Renaştere Naţională şi de democratizare a societăţii. La primul Congres al Frontului Popular din Moldova este ales că secretar responsabil al Sfatului şi membru al Comitetului Executiv ale Frontului Popular.

În perioada 1990-1994 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Autor al proiectelor de lege privind reabilitarea victimelor regimului totalitar de ocupaţie şi despre controlul de stat. A publicat în presă periodică din Republica Moldova şi România numeroase articole politice şi de atitudine civică. La 27 aprilie 1990, Sovietul Suprem al RSSM a aprobat tricolorul că drapel de stat.

Lui Gheorghe Ghimpu i-a revenit meritul de a înalta tricolorul pe clădirea Parlamentului, actualmente clădirea Preşedenţiei Republicii Moldova. Scriitorul şi deputatul Ion Hadârcă a comunicat ulterior că „atunci când a arborat tricolorul la 27 aprilie deasupra Parlamentului, nu pricepeam de ce îşi riscă viaţă ridicându–se la nişte înălţimi ameţitoare. Mai târziu am înţeles că numai Gheorghe Ghimpu putea face acest lucru.

Sunt puţini în lumea celor drepţi care ar fi trăit o asemenea clipă în viaţă lor”. Doctor în filologie, Ion Melniciuc a redat emoţiile pe care le-a trăit în momentul în care a fost arborat tricolorul – „Am alergat pe jos cu soţia de la Botanică până la sediul Parlamentului, când Gheorghe Ghimpu a arborat Tricolorul. Îl vedeam de la Botanică. Am trăit emoţii de nedescris, o stare sufletească nemaivăzută, urmărind Tricolorul arborat pe clădirea Parlamentului. Asta a făcut–o Gheorghe Ghimpu. A fost un adevărat patriot”. Gheorghe Ghimpu a fost preşedintele Asociaţiei victimelor regimului comunist de ocupaţie şi a veteranilor de război ai Armatei Române din Republica Moldova denumită, la Congresul IV din 11 iunie 2000, Partidul Naţional Român.

Gheorghe Ghimpu a trecut la cele veşnice   la 13 noiembrie 2000, în urmă rănilor suferite într-un accident rutier petrecut la 27 octombrie 2000, rămas fără elucidare. Gheorghe Ghimpu şi colegul sau de asociaţie Ion Caftanat se deplasau în dimineaţă zilei de 27 octombrie 2000 spre comună Târnova, jud. Edineţ, unde urmau să se întâlnească cu un grup de veterani de război ai Armatei Române. După 3 ore de drum, la ora 6:30 maşină în care se aflau a fost lovită de un camion.

Versiunea oficială a autorităţilor – „După trei ore de drum, la 06:30, din cauze deocamdată necunoscute, Ghimpu a pierdut controlul autoturismului şi a lovit în plină viteză un copac.” În urmă impactului Ion Caftanat a decedat pe loc, iar Gheorghe Ghimpu a fost transportat la spitalul din oraşul Donduseni, iar apoi la Spitalul de Urgenţă din Chişinău, unde a murit la 13 noiembrie 2000.