Republica Moldova dispune de toate instrumentele constituționale și legislative necesare pentru a apăra  libertatea de exprimare și libertatea mass-media, și nu are nici o lege care ar restricționa nejustificat mass-media. Legea cu privire la libertatea de exprimare adoptată în 2010 prevede măsuri de protecție suplimentare menite sa modifice procedura de defăimare. În martie 2013, Codul penal a fost amendat cu două articole  ce vizează împiedicarea ilegală intenţionată a activităţii mass-media sau intimidarea persoanei pentru critică, în conformitate cu care aceste acțiuni sunt acum pedepsite cu amenzi, (cu sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice pentru  un termen de la 2 la 5 ani .

În ultimii ani, în Republica Moldova nu au fost documentate cazuri de cenzură "externă", cu toate acestea, mulți jurnaliști și experți recunosc că o oarecare cenzura "internă", ar putea exista. Piața mass-media profitabilă este foarte mult influențată de unii politicieni care sunt proprietarii unor media private. Experții argumentează că auto-cenzura este destul de frecventă în instituțiile media unde jurnaliștii sunt plătiți cu salarii mari în schimbul loialității față de partidul politic sau de interesele de afaceri ale proprietarului lor. De asemenea, acest fapt contribuie la manipularea opiniei publice prin intermediul mass-media în timpul crizelor politice.

Legislația Republicii Moldova nu prevede garanții esențiale pentru transparența proprietății mass-media. Prin urmare, în mare parte, identitatea proprietarilor care dețin canale de televiziune rămâne obscură, sau societății îi este prezentat un proprietar „fictiv”. Destul de des, beneficiarul final al unei instituții mass-media poate fi ghicit după așa-numita "politica editorială". Legislația actuală privind dreptul de proprietate mass-media folosește termenul de "fondator" în loc de "proprietar", și, de obicei, chiar dacă numele persoanei juridice este cunoscut, este foarte puțin probabil că acest lucru va determina proprietarul real al mass-media , ceea ce poate duce la concentrarea pieții media și concurență nedreaptă.

Sub presiunea internă și externă, Guvernul a convenit să inițieze modificări relevante pentru legislația în vigoare. Astfel, în iunie 2013 a fost înregistrat un proiect de lege care vizează sporirea transparenței proprietății mass-media. Inițiativa legislativă care prevede amendarea Codului Audiovizualului a fost în prealabil elaborată de organizațiile societății civile și prevede în mod obligatoriu declarația de proprietate pentru deținătorii canalelor de televiziune și de stații radio și indicarea beneficiarului final, persoana fizică care beneficiază de activitatea comercială a  mass-media. Proiectul de lege a fost prezentat publicului pentru examinare preliminară, dar nu a fost adus pentru dezbatere în Parlament, acesta a fost dezbătut doar în cadrul Comisiei Parlamentare mass-media unde a fost examinat și aprobat .

Cu toate acestea personal consider că, în contextul eforturilor depuse pentru semnarea Acordului de Asociere cu UE, este probabil ca proiectul de lege să fie preluat pe agenda parlementară luna viitoare.
În 2009 și 2010, Alianța de guvernare și-a asumat adoptarea unui nou Cod al Audiovizualului, recomandat în mai multe rânduri de Consiliul Europei. Noul Cod a fost elaborat în prealabil de către organizațiile societății civile, având expertiza Consiliul Europei și OSCE și prezentat publicului pentru examinare preliminară în 2011. În 2013, un grup de deputați din Partidul Liberal a înregistrat un nou proiect al Codului Audiovizualului care prevede noi capitole despre publicitate, digitalizare, transparența proprietății mass-media și alte modificări importante. Dar încă nu a fost adus pentru dezbatere în Parlament.

Un alt obstacol în  transparența mass-mediei se găsește în sursele de venit frecvent obscure ale instituțiilor mass-media. Dimensiunea redusă a pieței de publicitate din Republica Moldova și, respectiv, veniturile insuficiente din publicitate nu pot asigura  durabilitatea piețelor de desfacere media, prin urmare, mulți dintre ei, în special canalele de televiziune care necesită  cheltuieli mari, sunt sprijinite în mod artificial de către proprietarii lor pentru a putea  fi folosite în scopuri politice, sau pentru a pune presiune asupra guvernului sau concurenților de afaceri. În afara de aceasta, nu există suficiente măsuri împotriva concentrare proprietății mass-media, care constituie o amenințare în creștere  la pluralismul mass-media în Republica Moldova.

Unii jucători de pe piața mass-media și-au exprimat de asemenea nemulțumirea față de distribuirea publicității. Astfel, în ultimii patru ani, mulți editori și difuzori s-au plâns de distribuția inechitabilă și nejustificată de publicitate și, implicit, fluxul de numerar  pe piața media În mod special, se știe că există o înțelegere de cartel între unele agenții de publicitate și singura agenție de rating TV care pare a fi  legată cu un anumit grup de mass-media. În acest sens, este extrem de important să se adopte o nouă lege cu privire la publicitate, ori  fără un anumit progres  concurența pe piață nu poate fi una corectă.

Republica Moldova numără circa o sută de difuzori naționali, regionali și locali. Cele mai multe canale de televiziune și jumătate din posturile de radio pe lângă propriul lor conținut, retransmite canale străine, în principal din Rusia. Regulamentul în vigoare prevede că fiecare radiodifuzor TV trebuie să includă cel puțin 30% din propriul produs mass-media în conținutul de difuzare.

Majoritatea radiodifuzorilor oferă un conținut generalist, dar există și unele posturi de nișă: un canal TV de știri, un canal TV pentru copii, câteva canale de muzică, precum și mai multe posturi de radio specifice pentru femei, sport sau conținut religios.

În general , radiodifuzorii se conformează cu standardele jurnalistice, așa cum s-a demonstrat prin monitorizarea continuă realizată de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului ( CCA ) în ultimii patru ani.
Republica Moldova are, de asemenea, un post național de televiziune publică (Teleradio - Moldova) și un post public de televiziune regional (Teleradio-Găgăuzia). Cu sprijinul experților europeni, ambii radiodifuzorii au elaborat și adoptat strategii corporative pe termen îndelungat, cu scopul final de a crea servicii publice de radiodifuziune în conformitate cu toate standardele internaționale.

Reformele de la Teleradio - Moldova au fost monitorizate pe parcursul ultimilor patru ani. Subliniem  ritmul lent al reformelor, în pofida succeselor, mai mult sau mai puțin evidente în implementarea strategiei de reformare. În timp ce bugetul insuficient este una din cauzele stagnării reformelor (de exemplu, bugetul pentru anul 2014 a fost redus cu 12 milioane de lei, echivalentul a 650.000 EURO, față de bugetul pentru 2013),  gestionarea precară a companiei este, de asemenea, o cauză.

Experții au ajuns la concluzia că, după opt ani de guvernare comunistă, realizarea majoră a radiodifuzorului public național a constat într-un conținut care a  respectat caracterul său public și că programele, inclusiv buletinele de știri, s-au reorientat mai degrabă către cetățean,  decât Guvern.

Corina Fusu, Vicepreşedinta  Comisiei Cultură, Educaţie, Cercetare, Tineret, Sport şi Mass-media,
Deputat PL

13 mai 2014