În seara zilei de 27 martie 2013, la Paris a avut loc Conferința științifică „Rolul Franței în realizarea și recunoașterea internațională a Unirii Basarabiei cu România la 1918”. Evenimentul a fost organizat de 4 asociații ale diasporei românilor de pe ambele maluri ale Prutului : Asociația Connexions Moldavie, Asociația Doctorilor și Doctoranzilor Basarabeni din Franța, Asociația Toți Români și Asociația Clubul Liberal Franța, printre iniţiatori regăsindu-se liderii Violeta GRIȚCAN, Dorin DUȘCIAC si Mihai DOBRIN.

    Invitatul de onoare al Conferinței a fost Ministrul liberal Octavian ȚÎCU, doctor în istorie, conferențiar, specialist în chestiunea Basarabiei, actualmente Ministru al Tineretului și Sportului din Republica Moldova. În alocuțiunea sa, dl Octavian ȚÎCU a prezentat o scurtă incursiune istorică în problematica legată de Basarabia, de la momentul ruperii sale din trupul Moldovei (1812) pînă în zilele noastre. În viziunea Domniei Sale, începînd cu sfîrșitul secolului al XVIII-lea, Moldova a fost un teritoriu în care s-au fondat și au concurat mai multe modele de construcții identitare. O analiză documentată a acestor construcții identitare este singura în măsură să explice evoluțiile ulterioare din acest spațiu, în contextul mutărilor de ordin geopolitic din întreaga regiune și din întreaga Europă.

    Referitor la Unirea Basarabiei de la 27 martie 1918, remarcabil este faptul că acest eveniment s-a produs într-un context extrem de nefavorabil pentru România, atunci cînd mai mult de 2/3 din teritoriul țării se afla sub ocupația trupelor germane și cînd bandele dezorganizate și anarhiste ale armatei țariste amenințau stabilitatea politică a statului. Totuși, în pofida unor oscilări de moment, clasa politică din Basarabia a știut să facă alegerea corectă și să voteze Actul Unirii, fapt care s-a bucurat de întreaga susținere a clasei politice din Regatul României.

    Trasînd o paralelă între momentele istorice 1918 și 1991, dl Octavian ȚÎCU a remarcat faptul că acum 22 de ani voința de reîntregire firească a fost mult mai puternică în stînga Prutului decît în România, și că doar ezitarea politicienilor ajunși la putere în urma Revoluției Române de la 1989 a împiedicat reproducerea unui proces similar cu cel din 1918. Referindu-se la recunoașterea internațională a Unirii, acesta a subliniat rolul important jucat de Franța, care urmărea la acea perioadă un scop bine definit: formarea unui „cordon sanitar” constituit din state naționale puternice, în apropierea granițelor Rusiei sovietice. Recunoașterea internațională a Unirii de la 1918 a fost apogeul diplomației românești, iar sprijinul Franței a avut un rol de primă importanță în punerea în practică a clauzei privind reîntregirea României – clauză introdusă expres în sistemul de la Versailles.

    În a doua parte a Conferinței, publicul a avut ocazia să adreseze invitatului de la Chișinău o serie de întrebări. Dezbaterile s-au axat pe problematica relațiilor actuale între cele două state românești, pe parcursul de integrare europeană a Republicii Moldova, și pe necesitatea adoptării unei abordări responsabile, demitizate a istoriei, întru realizarea cît mai grabnică a aspirațiilor pro-europene ale Republicii Moldova.

  Departamentul Comunicare şi Imagine al PL