Președintele liberalilor este aşteptat de către alegători la întâlnirile electorale cu răsuflare la gură: oamenii simpli vor să audă adevărul din prima sursă – de la cel, care a îndrăznit să fie patriot și să apere interesele cetățenilor aidoma șoimului dăruit de Dumnezeu pentru a stârpi de pe plaiul mioritic ciorile comuniste.

Prea blânde au fost mioarele cu hoardele cotropitorilor, din veac în veac. Au suportat 300 de ani jugul turcilor, dar au demonstrat tăria și mărinimia, ștergând din memorie acei ani cumpliți: păgânii, cum au venit, așa și au plecat, căci a fost să fie dreptate, dăruind Domul poporului nostru eroi, precum Ștefan cel Mare, care nu s-au lăsat umiliți, nu au îngenuncheat, nu au mers la ”compromis” cu dușmanii.

Gloria nu vine de la sine. Ea vine din inimile oamenilor simpli care apreciază vorbele și mai ales – faptele eroilor. Cu lacrimi în ochi, băștinașii își exprimă dragostea și respectul către cel care le-a cucerit inimile. Modest, cu cuvinte simple, uneori chiar și cu verseturi un pic stângace dar scuzabile pentru simplii muritori, care scriu din inspirația bazată pe sentimente pure, curate ca lacrima, și sincere, ca destăinuirea în fața celui de sus.

Fiind parte a folclorului electoral, aceste poezii denotă expresia unei maturități politice a poporului, care crește pe zi ce trece, și simpatiei eminente către cel care vrea să le aducă libertate prin schimbare – schimbare până la capăt!

Capul sus, Mihai ne cheamă

Din Carpaţi ne tragem neamul,
Dacii vechi – ai noştri fraţi,
Neam de şoimi basarabeanul
De la Mamă înţărcaţi.

Ne-au pus botniţa la gură
Roşi tăuni din Răsărit
Ghiftuiţi de-a lor minciună,
Ne-au zombat, ne-au tot prostit.

În zadar clocesc tăunii,
Nu-şi vor scoate a lor pui.
S-au trezit basarabenii,
Să-şi mai pună pofta-n cui.

Fii ai neamului de daci,
Ştefănei din Ţara toată,
Şoimi din creştet de Carpaţi
Clopotul acum să bată.

Să ieşim, votarea-i cruntă,
Sus pe cal e chiar Mihai,
Cu balaurul la luptă,
Să salvăm al nostru plai.

N-au putut să ne distrugă.
Limba, neamul şi-au dorit.
Foamete, război s-aducă
Cruzi vandali din Răsărit.

Domnul nea- trimis salvarea,
Drumul ochii ne-a deschis,
Luminând acum cărarea
Focu-n inimă s-a aprins.

A încolţit speranţa în toamnă
Cu toţi noi ea va-nflori,
Capul sus, Mihai ne cheamă
Suntem mulţi, vom birui. 

(Scrisă de Boris Doina, locuitor al oraşului Corneşti, raionul Ungheni)

MIHAI GHIMPU

Ca şi Ştefan cel Mare
Îşi iubeşte el ţara
Şi iată-l,
De la Cetatea Sorocii
În jos s-a pornit,
Să-şi adune poporul
Înrobit, care moare
Sub jugul cel roşu,
De sânge-nroşit.

Aşa este Ghimpu,
Cum nimeni un altul
Nu este în ţară
Mai drept şi viteaz,
Căci dânsul, ca Domnul
Învie şi moare,
Când îşi vede poporul
Că plânge şi strigă
De-atâta necaz.

Veniţi dar cu toţii,
Moldoveni de vă cheamă
Şi cu dânsu-mpreună
Pe voi vă salvaţi
De Voronin şi Roşca...
Căci dânşii
Sunt hoţul şi Iuda,
Care de-o vreme
V-au tot fost împăraţi.

Şi iarăşi ca-n timpuri,
Când Domn era Ştefan
Veţi fi iar o ţară
Fără hotar între fraţi,
Căci iată, se-aud
Venind la Unire
Şi Marea cea Neagră
Cu Munţii Carpaţi.

(Scrisă de Simion Moscalu, locuitor al oraşului Ştefan Vod)

Domnului Mihai Ghimpu

Mihai Ghimpu, ai ridicat vălul
De pe masca de „eliberare”,
Încât a înţeles poporul
Că e vorba de o ocupare!

Prin Decret în ochi lumină ne-ai aprins,
Să-i desluşim pe ocupanţi de eliberatori,
Ca ţăranul derutat s-ajungă convins,
Că românii nu au fost cotropitori!

Eşti victorios prin cutezanţa ta,
Dacă, cu-atâta înţelepciune ai declarat
Un maximum adevăr printr-un cuvânt,
În care se cuprinde sfântul crezământ!

Ţi-admirăm tăria de patriot,
Care-i, cu-adevărat, românească!
Curaju-ţi, de l-am avea cu toţi,
Străinii n-ar mai crâcni să ne-njosească!

Te ştim în alianţă de lider drept,
Ne-ncovoiat de forţe din afară,
Ori de carieră, ce pe alţii îi omoară,
Dându-şi pentru ea şi duhul din piept.

Scoţând prin Decret fila de istorie
De sub tăcerea de ani infernală,
Aparte-n istorie meriţi o pagină,
Că te-ai învrednicit de glorie!

Drepţii te consideră-n avangardă
Prin apărarea independenţei,
A libertăţii şi democraţiei,
Căci patriotismu-ţi este dovadă.

Ne-ndurare, preşedinte, şobolanilor,
Ce spatele ţi-au întors, nechibzuiţii,
În loc să te fi urmat aliaţii,
Când adevărul l-ai spus ocupanţilor. 

Te-au respins să-nvingă la votare,
Viclenii, ce se vor în frunte;
Vor reveni cu coada-ntre picioare,
Că eşti susţinut până şi peste hotare.

Ai încredere în martiri, preşedinte,
Nu-n şobolanii, ce te-au părăsit,
Că ei şi-arată revolta fierbinte
Curţii şi-oricărui mancurt afurisit. 

(Scrisă de George Mazilu, locuitor al oraşului Căuşeni)

Rugă pentru popor

Trezeşte, Doamne, acest popor,
Dă-i minte, înţelepciune
Ca să prospere-n viitor
Să aibă zile bune.

Smereşte-i pe conducători
Şi gândul le uneşte
Loveşte-i pe laşi, trădători,
De rău ne izbăveşte.

Striveşte-i pe cei mincinoși,
Care înșeală poporul,
Ei la copii şi nepoţi
Le fură viitorul.

Uneşte, Doamne, acest popor
Şi luminează-i gândul
Să nu mai fie dezbinat
Iar, ani în şir de-a rândul.

Doamne, ascultă această rugă!
Te rog, întoarce-te la noi!
Ajută-ne să punem capăt
La sărăcie şi nevoi...

(Scrisă de Valentina Cebotari, locuitoare a satului Viişoara, raionul Glodeni)

Noiembrie, 2010