Deputaţii comunişti, îmbătrâniţi în rele, trâmbiţează mai tot timpul despre grija paternală pe care o poartă omului simplu, însă un recent proiect de lege înaintat de către deputaţii PCRM ne demonstrează, o dată în plus, „corporatizarea” unei părţi a clasei politice şi deservirea clientelară a finanţatorilor de campanie.

Pe parcursul ultimei guvernări comuniste a fost introdus treptat plafonul vârstei maxime pentru automobilele importate, ajungând într-un final la 7 ani.

Astfel, deşi Republica Moldova nu poate fi considerată în nici un caz o ţară producătoare de autovehicule, pentru a proteja interesele marilor importatori de maşini, a fost limitat dreptul cetăţeanului de a-şi procura un automobil ieftin şi relativ bun, de peste hotare, mai exact din Europa, pentru că absolut nimeni nu aduce maşini de acolo de unde au fost importate în Republica Moldova, secera şi ciocanul.

După îndelungate confruntări şi multe impedimente, la mijlocul anului 2012, legislativul, la insistenţa Fracţiunii Partidului Liberal, a permis importul autovehiculelor cu vârsta până la 10 ani, oferind posibilitatea cetăţenilor de a opta pentru un automobil calitativ la un preţ rezonabil.

Aceste modificări, evident, nu au fost pe placul companiilor deţinătoare de drepturi exclusive de vânzare a automobilelor noi, care au acţionat din umbră şi, în consecinţă, deputaţii comunişti, deprinşi cu luxul maşinilor scumpe, au venit zilele acestea cu un proiect de lege care, din nou, ar limita dreptul cetăţenilor de a-şi importa automobile mai vechi de 7 ani.

Promovarea acestei iniţiative va aduce o gravă atingere drepturilor economice ale cetăţenilor, care, s-o recunoaştem, nu dispun la fel ca unii pretinşi asceţi comunişti, de resurse financiare considerabile, care le-ar permite achiziţionarea maşinilor noi-nouţe.

Să nu uităm că procurarea unui automobil reprezintă o investiţie necesară pentru o categorie foarte mare de cetăţeni, inclusiv pentru agricultori, care au nevoie de tehnică agricolă; pentru locuitorii din satele îndepărtate, care nu dispun de rute regulate; pentru micii producători, care sunt nevoiţi să activeze în condiţii discriminatorii ş.a.m.d.

Devine clară inoportunitatea acestei legi pentru oamenii simpli şi, totodată, transpare, inerent, interesul ascuns al nababilor din domeniu.

Chiar dacă argumentele în defavoare acestei propuneri legislative sunt evidente, am constatat cu stupefacţie întocmirea unui raport pozitiv pe marginea acestei iniţiative, de către comisia parlamentară economie şi buget, prezidată de către deputatul liberal democrat Veaceslav Ioniţă, respectiv pentru acest proiect de lege au votat laolaltă mai toţi membrii comisiei, chiar şi proaspeţii „consumatori de ghindă”, înrolaţi în armata lui Vladimir Vasilievici.

În practică, raportul pozitiv al comisiei parlamentare de bază, înseamnă „drum verde” către votarea în plenul Parlamentului, pentru că poziţia noastră disidentă vis-a-vis de acest proiect, nu este suficientă pentru a dejuca planul satrapic de înrobire economică a cetăţenilor noştri.

Desigur, cunoaştem antecedentele domnului Ioniţă în cazul unei alte ramuri a economiei nu mai puţin prospere — jocurile de noroc (cazinourile), dar nu am crezut că cei alături de care am votat, în ultimii 3 ani, atâtea legi în beneficiul cetăţenilor, îşi vor modela atât de repede retorica, schimbând interesul cetăţenilor pe cel al mogulilor din domeniul importului de autoturisme noi.

În aceste condiţii este necesară o mobilizare populară împotriva acestui proiect deja comun al coaliţiei de guvernare şi al comuniştilor, astfel încât să fie posibilă renunţarea la această lege, care va sărăci şi mai mult cetăţenii noştri.