Discursul deputatului Gheorghe Brega pe marginea proiectului de lege privind modificarea Legii cu privire la activitatea farmaceutică, rostit în şedinţa Parlamentului din 19 octombrie 2012

Nicio lege nu este ideală. Pe parcursul anilor ea trebuie adaptată necesităților și realităților, din acest motiv cadrul legislativ este în continuă modificare și completare.

Însă cum poate fi abrogată o lege care nici nu a fost aplicată? Legea nr. 57 pentru modificarea și completarea Legii cu privire la activitatea farmaceutică a fost adoptată în aprilie 2011, însă, până astăzi, după un an și jumătate, nu a fost implementată. Mai mult ca atât, opinia publică a fost indusă în eroare de către unii reprezentanţi ai mass-media că Parlamentul votează și nu știe ce votează. Aceasta a fost difuzat de un post de televiziune.

Din acest motiv am și ieșit la tribuna Parlamentului, să aduc argumente de ce Ministerul Sănătății, prin Hotărâre de Guvern, vine cu inițiativa de a abroga prevederile cu privire la implementarea Planului Național de Amplasare a Farmaciilor. Unul din motive este faptul că timp de un an și jumătate această lege nu a fost implementată. Până la moment, Ministerul Sănătății nu a elaborat Planul Național de Amplasare a Farmaciilor, care trebuia realizat, în conformitate cu  Legea nr. 57 din 01.04.2011, timp de 3 luni.

La solicitarea mea, în comisia de profil, de a prezenta Planul de Amplasare a Farmaciilor, așa și nu a fost prezentat. Menționez că această solicitare am făcut-o repetat în cadrul ședințelor Comisiei protecție socială, sănătate și familie. Deci, e mai ușor să încerci să abrogi o lege, decât să o implementezi, mai ales că pentru implementare nu au venit granturi.

Al doilea moment pe care vreau să-l atenționez este faptul că, odată cu adoptarea acestei legi, cei ce dispun de lanțuri farmaceutice nu mai pot deschide farmacii unde doresc. Prin abrogarea acestei legi, se încearcă un lobby în favoarea unor rețele farmaceutice pentru a nu permite ca bieții farmaciști să deschidă o farmacie individuală, care nu e înscrisă în cartel. Ca urmare, prin lobby-ul lor inițial la Camera de Licențiere, imediat au și apărut demersuri din partea Ministerului prin care se solicită, prin derogare de la lege, să fie deschise farmacii. Aceste farmacii sunt incluse în Planul Național de Amplasare a Farmaciilor. Cum de înțeles când acest plan nu există la moment? Astfel de solicitări avem la comisie peste 20. Și cum credeți această solicitare a fost pentru un farmacist individual? Desigur că nu, era pentru cei ce dispun de rețele de farmacii. Constatăm că orice derogare de la lege se face prin votul Parlamentului.

Deci cei ce trebuie să implementeze legea au recurs la demersuri și solicitări practic de a încălcarea legii. Aceste acțiuni cad sub incidența Codului Penal. Mai mult ca atât, în una din notele informative se invocă art. 9 alin. (3) din Constituție – piața liberă, inițiativă economică și art. 126 alin. (2) lit. b) „Statul trebuie să asigure libertatea comerțului și activității de întreprinzător protecția concurenței loiale”. Poate și este corect, numai că nu înțeleg de ce nu se invocă art. 38 din Constituție, care statuează asupra dreptului la ocrotirea sănătății.

Ocrotirea sănătății include în sine și tratamentul, ceea ce presupune și accesul la medicamente. Atunci de ce încălcăm dreptul celor circa 3 mln de cetățeni din mediul rural, care pentru a procura un medicament, trebuie să parcurgă zeci de kilometri. Avem foarte mare grijă față de 7 rețele de farmacii, însă am uitat de cei 3 mln de cetățeni care locuiesc în mediul rural.

Această lege a fost adoptată cu scopul de a oferi accesibilitate populației, inclusiv de la periferiile orașelor și în deosebi din mediul rural la medicamente. Nici nu a fost implementată legea că deja se vine cu propunerea de a o abroga.

Consider că legea trebuie implementată și nu de încercat a face lobby pentru cei care doresc să obțină profit. Să-i protejăm pe cei care au o farmacie individuală, în majoritatea cazurilor fiind a unui farmacist, cu o altă atitudine față de sănătate, medicină și mai ales profit. Acești farmaciști s-ar mulțumi și cu un profit mai mic, decât cei cu rețele de farmacii la care conducătorii sunt din business și nu au nimic comun cu farmaciștii și cu sănătatea oamenilor. La ei, pe primul plan, este profitul şi este demonstrat prin refuzul lor de a deschide farmacii prin sate.

Dacă cei ce dispun de rețele farmaceutice nu doresc să activeze în mediul rural, atunci statul este obligat să respecte art. 36 din Constituție și să asigure cetățenilor drepturile garantate de Constituție.

Vă mai aduc câteva exemple de tergiversare a implementării legilor de către Ministerul Sănătății. Legea nr. 60, adoptată în aprilie 2011, și tocmai la 13.01.2012 prin Hotărârea Guvernului nr. 32 a apărut ordinul Ministerului Sănătății de a introduce completări la subpct. 7 a pct.6 ce stipulează că prețul medicamentelor autohtone (originale și generice) nu va depăși  prețul din Catalogul Național de Prețuri. Analizând licitațiile din 2011, mai ales cele din iunie – decembrie, e clar de ce la licitație au apărut prețuri abstracte și, totodată, de ce s-a tărăgănat implementarea legii.

Un alt exemplu – Legea nr. 93 din 26 aprilie 2012, inițiativa deputatului V. Munteanu, care modifică Legea nr.78/2004 privind produsele alimentare. Ministerul Sănătății implementează această lege la sfârșitul lunii august 2012și culmea o prezintă ca o inițiativă a Ministerului. Dacă era implementată la timp, atunci agenții economici își epuizau stocurile de produse și nu erau obligați să comenteze la toate posturile TV.

Fracțiunea Partidului Liberal NU va susține aprobarea acestui proiect de lege și insistă la implementarea actualelor prevederi.