Discursul deputatului Valeriu Saharneanu la şedinţa Parlamentului din 28 septembrie 2012

Domnule Președinte,
Stimați deputați,

Este o mare realizare faptul că Parlamentul Republicii Moldova a consimțit, prin voința celor trei partide ale Alianței pentru Integrare Europeană, să pună pe rol legislativ o Strategie și un Plan de Acțiuni care să fixeze în matricea legii importanța, starea de fapt și, mai cu seamă, perspectiva dezvoltării societății civile. Alături de sectorul de stat și cel de afaceri, sectorul civil este cel mai numeros și cel mai viguros dacă societatea este destul de pregătită și conștientă ca să o pună în valoare. Societatea civilă este o nesecată sursă de oameni pregătiți să administreze, dar și să dezvolte afaceri. 

În cei peste 20 de ani am avut în Republica Moldova regimuri politice diferite, cu viziuni la fel de diferite referitor la rolul și rostul societății civile. Majoritatea dintre ele s-au limitat la declarații și promisiuni lipsite de fapte, de urmări practice, iar regimul comunist care ne-a precedat la guvernare timp de aproape 9 ani a încercat chiar să stranguleze societatea civilă, dacă ne amintim doar de tentativele de adoptare a unei legi care să treacă sub control de stat a fluxului de granturi și sprijin financiar acordat organizațiilor autohtone de către organizații și fonduri internaționale sau stratagema comunistă, reușită în mare parte, de strâmtorare a spațiului public de dezbateri și de descurajare a instituțiilor media de a presta publicului știri din realitatea social-politică a republicii.

Merită să amintim, cu acest prilej, că însăși existența statului independent Republica Moldova se datorează curajului și sacrificiului primelor organizații de cetățeni activi, embrionul societății civile de astăzi. Este vorba de tinerii temerari care au creat în a doua jumătate a anilor 1980 ai secolului trecut Cenaclul Mateevici, avându-l în frunte pe Anatol Șalaru, de grupul de intelectuali strânși în jurul Uniunii Scriitorilor, ai revistei „Literatura și Arta”. Acțiunile lor au condus la trezirea multor mii de cetățeni și încadrarea lor în Mișcarea de eliberare Națională a cărei punct culminant a constituit ruperea de imperiul sovietic și înființarea statului independent de astăzi.

Se știe că și înlăturarea de la putere a regimului comunisto-mafiot în anul 2009 se datorează nu doar aroganței, soră cu prostia, a liderilor acestui regim, ci și curajului și sacrificiului tinerilor, consecvenței și principialității câtorva instituții mass-media care au insistat să spună adevărul și să informeze populația, rezistenței unor organizații profesionale de creație. Ele au pavat drumul pe care la putere au venit partidele Alianței pentru Integrare Europeană.

A venit, deci, momentul ca și Alianța să pună în valoare marele potențial al societății civile, forța ei inepuizabilă în promovarea reformelor.

Integrarea europeană nu este doar frază retorică, stimați deputați, integrarea europeană presupune o muncă enormă în ridicarea standardelor de viață ale societății, iar aceasta nu se va produce până nu vom reforma administrația publică centrală și locală, până nu vom dezrădăcina birocrația și corupția, până nu vom crea o clasă mijlocie puternică, până nu vom obține ca sănătatea și educația, drepturile și libertățile să se afle atât în responsabilitatea statului, cât și a fiecărei persoane în parte.

Iar aceste deziderate nu le vom putea realiza fără o societate civilă dezvoltată, fără organizații și grupuri organizate de cetățeni care să reprezinte toate sferele de viață și de organizare ale societății. Strategia și Planul de acțiuni pus astăzi în dezbatere sunt un început, este o dovadă că AIE are înțelegerea că o societate democratică nu poate să se producă fără participarea activă a cetățenilor.

Sper că toate partidele din Alianță promovează aceste acte legislative în Parlament dintr-o pornire sinceră și nu din calcule electorale. Societatea civilă trebuie sprijinită, trebuie să i se creeze condiții pentru a dezvolta o activitate independentă. Numai astfel ea poate fi și eficientă, poate aduce folos oamenilor și statului. Dacă se va încerca iarăși, așa precum am văzut pe timpul regimului comunist, dar și în alegerile din 2010, înregimentarea politică a organizațiilor societății civile, folosirea lor ca vehicule de aducere la urne a cât mai multor voturi, nu vom avea iarăși o mistificare, o simulare a democrației.

Dar nu numai partidele, care le știm că sunt posesive și lacome, văd în sectorul neînregimentat al societății civile doar o vacă de muls voturi, ci și statul trebuie să nu depășească limitele de superioritate, de tutelare a societății civile. Trebuie să se evite fel de fel de patronaje din partea instituțiilor statului sau ale demnitarilor care vor să adauge lauri la coroana de mari binefăcători. Ei trebuie aduși la înțelegerea că banii și condițiile de existență pe care statul le creează pentru a face mai eficientă societatea civilă vin nu de la ei, de la instituții de stat sau de la demnitari, aceste mijloace vin de la cetățeni și ei pleacă spre cetățeni, pentru că aceștia nu sunt indiferenți de ce se întâmplă cu soarta lor și a urmașilor.

Ajutând societatea civilă, statul trebuie să îi respecte atât independența cât și demnitatea. Căci, cine știe: dacă învățăm să respectăm independența societății civile, poate ne deprindem să respectăm și independența Procuraturii, a Justiției, a CCA, a Radioteleviziunii Publice și a altor instituții care sunt preconizate să fie independente prin însăși Măria Sa, Legea.