Procesul Analizei Strategice a Apărării

Odată cu semnarea Planului Individual de Acţiuni al Parteneriatului (IPAP) RM – NATO, desfăşurarea Analizei Strategice a Apărării (în continuare ASA) devine unul dintre angajamentele Republicii Moldova, care derivă din necesitatea implementării unor principii eficiente şi pragmatice (din punct de vedere economic) de planificare strategică, inclusiv în domeniul apărării şi securităţii statului.

Pornind de la complexitatea procesului de Analiză, experţii naţionali au fost asistaţi în desfăşurarea acesteia de către parteneri externi, şi anume de Grupul de consultanţă în domeniul securităţii şi justiţiei[1] din Regatul Marii Britanii şi Irlandei de Nord, precum şi de Centrul pentru Relaţii Civil-Militare din SUA. De asemenea, la efectuarea Analizei au fost luate în calcul şi rezultatele Evaluării potenţialului Armatei Naţionale a Republicii Moldova desfăşurate de Comandamentul European al Armatei SUA în 2003-2004.

În scopul instituţionalizării procesului dat, prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.1339-IV din 18.10.2007[2] a fost creată Comisia de Stat pentru desfăşurarea Analizei Strategice a Apărării (CS ASA), condusă de Ministrul apărării. În calitate de membri ai Comisiei au fost incluşi reprezentanţi din Consiliul Suprem de Securitate, Parlament, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Departamentul Trupelor de Carabinieri, Serviciul Grăniceri, Serviciul Informaţii şi Securitate, Ministerul Finanţelor, Marele Stat Major al Armatei Naţionale.

Concomitent, au fost create 4 grupuri de lucru la nivel de experţi pe diferite domenii: Contextul strategic şi politica de apărare; Sistemul de apărare şi capabilităţile Forţelor Armate ale Republicii Moldova; Resursele de apărare; Managementul apărării. În cadrul grupurilor de lucru a fost elaborată baza metodologică  a evaluării, constituită din:

    „Metodologia de evaluare a capabilităţilor”, scopul căreia este evaluarea capabilităţilor de executare a misiunilor stipulate în actele legislative în vigoare şi identificarea lacunelor, deficienţelor, precum şi necesităţilor pentru menţinerea şi/sau perfecţionarea acestor capacităţi, reieşind din următoarele criterii: doctrine, structura, personal, procesul de instruire, logistica, starea tehnicii şi armamentului, mobilizarea (pregătirea de mobilizare şi mobilizarea), gradul de pregătire şi infrastructura.
    „Metodologia de evaluare a costurilor aferente capabilităţilor”, care reprezintă metodele de calculare a costurilor standarde pe principalele categorii de resurse, structuri de forţă şi capabilităţi, ce derivă din cheltuielile perioadelor precedente, preţurilor de achiziţii, normelor de consum şi a prognozelor indicatorilor macroeconomici.
    „Metodologia de evaluare a cadrului legislativ şi normativ în domeniul apărării”, avînd drept scop analiza fiecărui act legislativ relevant, reieşind din următoarele criterii: transpunerea şi implementarea prevederilor tratatelor internaţionale în cadrul legal şi normativ naţional; calitatea legii; aplicabilitatea practică a legii de către autorităţile vizate şi cetăţeni; posibilitatea impunerii prevederilor legii.

Întregul proces de analiză  a fost structurat în trei etape: etapa I – evaluarea capabilităţilor actuale ale Forţelor Armate ale Republicii Moldova; etapa II – evaluarea contextului strategic al mediului internaţional, regional şi naţional şi elaborarea, în acest sens, a îndrumărilor politice; etapa III – elaborarea cerinţelor faţă de capabilităţile necesare, determinarea costurilor capabilităţilor necesare, corelarea acestora cu  mijloacele financiare disponibile şi preconizate, precum şi elaborarea recomandărilor pentru planurile de dezvoltare pe termen mediu şi lung.

După  criza politică din 2009, cînd au fost suspendate mai multe proiecte în curs de realizare, procesul  de elaborare a documentelor strategice în domeniul apărării a fost relansat. Astfel, în 2010 în cadrul Comisiei de Stat ASA a fost efectuată inventarierea profundă a capabilităţilor sistemului naţional de apărare (pilonul principal fiind capabilităţile Forţelor Armate ale Republicii Moldova), bazată pe prevederile îndrumărilor strategice, precum şi evaluarea riscurilor şi ameninţărilor la adresa statului.

Rezultatele acestei evaluări sunt expuse în Documentul final, care reprezintă un raport-sinteză privind necesităţile actuale ale statului în domeniul apărării, misiunile şi sarcinile Forţelor Armate, pe de o parte, şi propuneri, implementarea cărora urmează să asigure ajustarea capacităţilor sistemului naţional de apărare la riscurile şi ameninţările cu caracter militar existente şi cele eventuale la adresa securităţii naţionale, pe de altă parte. Documentul Final ASA scoate în evidenţă calitatea şi eficienţa corelării acestora, golurile existente şi identifică conceptele strategice pentru acoperirea lacunelor depistate.

Conform procedurii legale stabilite, în pofida schimbării  termenilor de executare a unor obiective majore ce ţin de documente strategice (legate de întârzierea privind aprobarea Strategiei Securităţii Naţionale şi consecutiv Strategiei Militare Naţionale) proiectul Documentului final ASA a fost coordonat cu instituţiile implicate în procesul ASA, majoritatea dintre care l-au susţinut fătă obiecţii majore. Ca urmare a examinării acestor obiecţii de către Ministerul Apărării au fost introduse ajustări finale, ulterior fiind remis Consiliului Suprem de Securitate pentru considerare.

Analiza Strategică a Apărării conţine trei opţiuni de planificare a dezvoltării Armatei Naţionale, însă pentru perioadă scurtă de timp nici una nu permite acoperirea deplină a întregului spectru de misiuni. Prima opţiune este de a finanţa Armata Naţională în conformitate cu standardele Europene, ceea ce va permite menţinerea misiunilor curente, numărului actual de personal militar şi civil autorizat de către Parlament, totodată ajustînd structura forţelor militare cît şi modernizînd aceste trupe (se are în vedere schimbarea armamentului şi tehnicii învechite moral şi fizic). Astăzi, statele europene alocă pentru susţinerea armatelor sale în mediu 1-2 % din PIB.

Opţiunea a doua presupune finanţarea Armatei Naţionale în conformitate cu necesităţile minimale reale, şi sporirea graduală a finanţării pînă vom ajunge la nivelul alocaţiilor financiare conform primii opţiuni.    Ministerul Apărării, Marele Stat Major şi Comisia Naţională a ASA consideră că opţiunea 2 este cea mai raţională pentru Republica Moldova din punct de vedere militar şi financiar. Ea (opţiunea) nu va afecta considerabil bugetul naţional, dar va avea efect sporit asupra capacităţilor de apărare a ţării. Mărirea treptată a bugetului va permite menţinerea capabilităţilor curente ale Armatei Naţionale, precum şi asigurarea funcţionării sistemului de mobilizare şi a sistemului de asigurare socială a militarilor. Astfel, pot fi puse bazele de dezvoltare a armatei  pe termen mediu şi lung după cîţiva ani.

Ultima opţiune este de a aloca în anii urmatori cel puţin 0,5% din PIB pentru Armata Naţională şi revenirea la creşterea alocaţiilor bugetare cînd se va considera un moment oportun.  Această opţiune va permite restructurarea Armatei Naţionale  în direcţia micşorării numărului de efectiv, profesionalizarea ei, menţinînd doar majoritatea din capabilităţile actuale.  În acest caz despre dezvoltare putem nici să nu discutăm.

Orice altă opţiune de finanţare a Armatei Nationale sub nivelul a 0,5% din PIB va duce la mimarea activităţilor, ori va fi necesară o reducere drastică a personalului militar şi civil, precum şi scoaterea unor misiuni de pe seama Armatei Naţionale şi a întregului sistem de apărare naţională.

Analizînd practica celor 21 de ani de dezvoltare existentă a sistemului naţional de apărare, pericolele şi ameninţările militare în adresa securităţii naţionale, obiectivele şi priorităţile de dezvoltare a guvernării actuale, dar şi situaţia financiară a Republicii Moldova se poate de conclus că în viitorul apropiat instituţia militară naţională nu va avea posibilitatea de a se dezvolta în conformitate cu standardele internaţionale şi necesităţile reale ale ţării. Armata Naţională va trebui să se ajusteze la condiţiile şi finanţarea actuală planificînd procesul de restructurare nu pe dezvoltarea capabilităţilor necesare sistemului naţional de apărare pentru a-şi îndeplini misiunile sale, dar pe resursele alocate în acest scop.  Din aceste considerente se impune micşorarea numărului de personal militar şi civil, disponibilizarea acestora, închiderea şi transferarea către alte autorităţi a multor instalaţii militare, revizuirea sistemului naţional de mobilizare şi a procesului de pregătire militară a populaţiei. Cum am menţionat anterior, este firesc ca în timp de pace, dar şi în timpul crizelor financiare, în special în ţările subdezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, priorităţile se înclină mai mult înspre necesităţile sociale. Totodată, securitatea statului în aceste condiţii nu trebuie sa fie subestimată ori chiar pusă în pericol.

[1] Fosta Echipa de consultanţă în domeniul apărării şi securităţii (SSDAT).

[2] Abrogat prin Decretul Preşedintelui nr. 286 din 04.05.2010 privind constituirea Comisiei de Stat pentru desfăşurarea Analizei Strategice a Apărării (Monitorul Oficial nr. 68-69 art. 200 din 07.05.2010).

Va urma

Blogul Ministrului Apărării Vitalie Marinuţa http://vitalie.marinuta.md/