În una din zilele săptămânii trecute, soţia mea a cumpărat patru bilete (câte două pentru copii şi maturi) la Teatrul Republican de Păpuşi „Licurici”, să ducem copiii la spectacolul „Fata babei şi fata moşneagului” care a avut loc duminică, 26 februarie.
Când am văzut biletele la acest spectacol, am rămas fără grai, preţ de câteva minute; două bilete erau tipărite pe un formular în limba română, iar celelalte două – pentru copii (a se vedea preţul – 20 lei) erau pe un formular în limba rusă, vechi din perioada URSS.

Au trecut 23 de ani, de când limba română este oficială şi obligatorie la Chişinău şi 21 de ani, de la proclamarea independenţei, iar la unul din teatrele pentru copii de la Chişinău, se vând bilete tipărite încă, în timpul URSS, scrise doar în limba rusă.

Teatrul Republican de Păpuşi „Licurici”, conform informaţiei oficiale, organizează anual aproximativ 500 de spectacole, cu peste 100 000 de spectatori, jumătate dintre care primesc, cel mai probabil, bilete din timpul sovietelor, astfel la acest teatru timp de 23 de ani s-au vândut 2.3 mln. bilete, dintre care cel puţin jumătate au fost din vechile stocuri; oare pentru câte zeci sau sute de ani, mai sunt bilete sovietice la Teatrul „Licurici”?

Ilogismul şi tragismul acestui „comerţ cu fosile”, vine din faptul că aceste bilete ajung în mâinile copiilor, a celor neprihăniţi, a celor care nu sunt afectaţi de metehnele regimului sovietic, a celor pe care trebuie să-i educăm în spiritul dragostei faţă de neamul nostru, faţă de atributele şi valorile statului în care trăim, iar noi continuăm să le vindem bilete din timpul URSS, ne-a rămas să le mai dăm şi câte-o cravată de pionier, împreună cu aceste bilete şi cei din Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, 153, pot să doarmă liniştiţi şi împliniţi.

Nu pot să accept argumentul, că se mai vând bilete sovietice pentru că nu sunt bani pentru altele, de vreme ce totuşi se tipăresc şi bilete noi, în limba română, or Teatrul de păpuşi din strada 31 august (a se citi pe bilet Киевская) are un buget pe anul 2012, de 3.8 mln. lei, iar pentru a tipări necesarul de bilete pentru un an, ar fi suficienţi 6-7 mii de lei, oare acesta să fie preţul nepăsării noastre?

Am o consideraţiune deosebită, pentru munca pe care o fac cei de la „Licurici”, dar frumoasele spectacole pe care le montează şi le prezintă deja de 65 de ani, nu îndreptăţesc în nici un fel, vinderea acestor bilete cu caracter de vestigii ruşinoase ale unui imperiu care a ţinut să ne deznaţionalizeze şi abrutizeze, dar am rezistat, iată că şi imperiul „zănatic” rezistă în continuare, inclus prin aceste bilete pentru copii.

Teatrul Republican de Păpuşi „Licurici”, se află în subordinea Ministerului Culturii, de aceea am scris ieri, o interpelare  în adresa dl. Boris Focşa, pentru a-mi explica cum este posibilă păstrarea unor astfel de „relicve” într-o instituţie de cultură pentru copii, dar mai ales mă interesează dacă aceste „relicve” vor fi transferate cu mare grijă, la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie de vis-a-vis.

P.S. Duminică nu am ajuns la spectacol; ca de obicei, în ultimii ani, am avut o şedinţă importantă la partid, iar copii au mers la spectacol, cu mama şi bunica.

Blogul deputatului Valeriu Munteanu http://munteanu.md/