La 11 septembrie 2009, domnul Mihai Ghimpu a preluat funcţia de preşedinte al Republicii Moldova, în conformitate cu articolul 91 al Constituţiei,  care prevede că  interimatul funcţiei de preşedinte al statului se asigură de către preşedintele Parlamentului.

Pe toată durata perioadei de un an de la exercitarea funcţiei de şef al statului, preşedintele interimar Mihai Ghimpu a promovat o politică orientată spre apropierea ţării de spaţiul european din care face parte geografic, însă deocamdată nu şi politic şi din punct de vedere al nivelului de trai. Alianţa pentru Integrare Europeană, coaliţia aflată la guvernare în  Republica Moldova, a stabilit direcţia prioritară a politicii interne şi externe a statului – integrarea în Uniunea Europeană. În acest sens, preşedintele Mihai Ghimpu a asigurat funcţionalitatea instituţiei prezidenţiale a statului, condiţie indispensabilă atât actului de guvernare a ţării, cât şi stabilirii unui dialog şi a unei colaborări eficiente cu partenerii europeni ai Republicii Moldova.

Preşedintele Mihai Ghimpu, în colaborare cu partenerii din Alianţa pentru Integrare Europeană, a făcut eforturi pentru depăşirea crizei constituţionale declanşate după eşecul alegerii preşedintelui în parlament, în luna decembrie a anului trecut  şi pentru instaurarea unei atmostfere de normalitate pe scena politică. Aceste eforturi şi tentative, însă, s-au lovit de nedorinţa opoziţiei comuniste de a colabora întru binele cetăţenilor Republicii Moldova, PCRM fiind orientat exclusiv spre promovarea, prin orice mijloace, a propriei sale agende politice – revenirea la guvernare.

În ciuda crizei constituţionale, şi a atmosferei de confruntare politică indusă de către opoziţia comunistă, instituţiile statului au funcţionat pe toată perioada acestui an. Preşedintele Mihai Ghimpu a întors instituţia prezidenţială cu faţa către cetăţenii Republicii Moldova, în contradicţie cu perioada anterioară, marcată de autoritarism. Preşedintele a semnat decrete de decorare a unor personalităţi ilustre din cultura noastră naţională, care în perioada anterioară fuseseră discriminate de către stat pe criterii politice, a unor oameni cu merite deosebite în faţa poporului, luptători împotriva regimului sovietic de ocupaţie şi apărători ai independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. De asemenea, a fost demarat un proces de recuperare a memoriei istorice pe care regimul totalitar comunist a suprimat-o, iar guvernările de după declararea independenţei ţării au neglijat-o sau, în cazul guvernării PCRM, au falsificat-o. Pentru prima dată un preşedinte al Republicii Moldova a spus clar şi fără echivoc adevărul despre ocupaţia sovietică, regimul totalitar comunist, convingându-i pe cetăţeni că depăşirea problemelor de ordin politic, social, economic cu care ţara se confruntă astăzi nu poate avea loc în lipsa cunoaşterii amănunţite a destinului nostru istoric.