Actualul summit G-8 desfăşurat în Aqvilla, Italia, demonstrează cât de importante sunt relaţiile, interferenţele statelor în faţa noilor provocări economice, ecologice etc. şi cât de departe este Republica  Moldova de ele, deşi avantajosul ei amplasament geopolitic i-ar putea aduce mari beneficii, în alte condiţii.
Eşecul GUAM-ului la care, pare-se, a contribuit şi Chişinăul, şi evenimentele din Georgia−2008, ne-au arătat clar ce ne aşteaptă fără un partener strategic de nădejde.
Cea mai simplă ecuaţie aplicabilă politicii externe a Republicii Moldova ar fi atitudinea acesteia faţă de extinderea NATO, UE, securitatea balcanică şi a ţărilor din bazinul Mării Negre. La toate aceste paliere suntem repetenţi.
Diplomaţia „Viţelului care suge de la două mame concomitent”, diplomaţie intens promovată începând cu sinistra perioadă agrariană, s-a dovedit a fi ineficientă şi falimentară.
Ceea ce caracterizează, în ansamblu, politica externă, promovată azi de Republica Molodva, este inconsecvenţa, incoerenţa şi incompetenţa vădită. Nu zic, sunt în aparatul Ministerului de Externe şi oameni oneşti, competenţi, cu suficientă pregătire diplomatică, dar nu ei determină climatul general al politicii externe.Astfel încât, monumentalele gafe emanate de vârful piramidei sunt, de cele mai dese ori, imposibil de reparat. Elocventă, în acest sens, este recenta declaraţie de presă  a Ministrului MAEIE, A.Stratan:  cu toate că, cităm, „Ministerul Afacerilor Externe şi al Integrării Europene (MAEIE) nu e o filială a partidului”, credem că anume aşa este! Sau „Presupun că Tkaciuk vrea să dirijeze MAEIE şi să devină un fel de filtru între mine şi preşedintele ţării...”, mai declară Stratan despre „cardinalul negru”, fapt ce dezvăluie cât de încurcate sunt relaţiile de după culisele PCRM.
O enormitate crasă care demonstrează inconsecvenţa acestei politici este şi recenta înţelegere separată despre staţionarea trupelor ruse, care, practic, anulează rezoluţia OSCE de la Istanbul-1999, cu privire la retragerea armatei Federaţiei Ruse. Ne întrebăm, în acest context, oare cele 500 milioane, creditul promis de Putin în condiţii neelucidate încă până azi, nu cumva sunt plata reală pentru staţionarea fără termen a trupelor ruse pe teritoriul Moldovei?
În fine, se pare că doar asupra Iranului ar putea să mai aibă vreun impact realităţile din Moldova şi acest impact ţine exclusiv de protestele de masă, legate de fraudarea alegerilor de către două regimuri totalitare!

Discursul rostit de către Ion Hadârcă la Conferinţa de presă a Partidului Liberal, „Izolarea şi condamnarea internaţională a regimului Voronin”