După o boală incurabilă, s-a stins din viaţă cunoscutul poet, prozator, profesor universitar Simion Ghimpu, doctor în studiul artelor, om de o rară sensibilitate, un talent ce s-a manifestat în mai multe domenii ale culturii.

Simion Gimpu s-a născut la 24 mai 1939 în satul Coloniţa, judeţul Chişinău, într-o familie de agricultori. După ocupaţia sovietică din 28  iunie 1940, mulţi dintre membrii familiei sale au fost deportaţi în Siberia pentru simplul motiv că erau gospodari.

A absolvit Universitatea de Stat din Chişinău (1963), a fost profesor la Institutul „A.V. Lunacearski” din Moscova, apoi la Institutul de Arte din Chişinău, unde a educat generaţii de discipoli pentru instituţiile de cultură din republică.
Simion Ghimpu a fost unul dintre cei care au susţinut şi au alimentat flacăra românismului, a mişcării de eliberare naţională prin discursurile, poeziile şi atitudinea sa patriotică.

A editat două monografii didactice, a semnat cronici teatrale, eseuri, piese.  Primul volum de poeme, Mereu vede lumina tiparului în 1995. Este autor a peste o sută de texte de cântece, unele devenite şlagăre. Poetul Ion Hadârcă nota în această ordine de idei: „Cântecele pe versurile lui Simion Ghimpu, volumul de versuri Reversul sentimentelor au avut norocul să fie aprinse de o scânteie divină şi cred că aceasta este cel mai mare noroc pe care şi-l poate atribui şi îl merită un artist”.

A mai semnat volumele de poeme Dincolo (2002), Ghici ce-s? (2003), Descifrări (2004), Starea de spirit (2007), Jeep-ul şi Sănia de la Coloniţa (2008), Ia să-mi spui tu, spui (2008), romanul autobiografic Viaţă pe muchie de cuţit (2009), volumul de eseuri, recenzii, dialoguri Destin între destine (2010).

Simion Ghimpu a fost un slujitor fidel al culturii româneşti. Luminoasa amintire a personalităţii sale va rămâne vie în conştiinţa celor care l-au cunoscut şi apreciat.    

Un Necrolog semnat de Uniunea Scriitorilor din Moldova