“Ei au ştiut zborul înalt, dorul şi plânsul”, scria regretatul poet Dumitru Matcovschi despre Doina şi Ion Aldea Teodorovici.

Astăzi, se împlinesc 26 de ani de la trecerea în eternitate a regretaților rapsozi ai limbii române și ai Unirii, Ion și Doina Aldea-Teodorovoci.

În semn de veșnică aducere aminte, conducerea PL împreună cu deputații și membrii PL i-au comemorat pe Ion și Doina Aldea-Teodorovici și au depus flori la mormântul acestora din Cimitirul Central din Chișinău. în semn de omagiu  pentru aceste două inimi, două flăcări ale românismului şi libertăţii noastre, simboluri ale celor mai sacre aspirații ale românilor din stânga Prutului.

Adevărate simboluri ale Renaşterii Naţionale, neînfricaţi eroi ai Libertăţii, făuritorii podului de flori dintre Basarabia şi România (în 1990), personalităţi epocale pe care, din păcate, nu le mai avem printre noi, iar sufletele lor nu vor fi liniştite până nu se va realiza idealul pentru care s-au jertfit — reîntregirea neamului românesc. Au plătit scump pentru că au spus adevărul și au cântat durerea acestui neam, au luptat pentru Dreptatea şi Unitatea lui, reuşind, prin cântece sublime, să trezească conştiinţa naţională, iată de ce suntem obligaţi să continuăm această luptă, pentru a înfăptui dezideratul Unirii.

Acești martiri au zburat pe aripile demnităţii neamului şi au înălţat prin cântec cele trei sfinte culori ale tricolorului, pentru că ei, rapsozii Unirii, au dat glas durerii inimilor locuitorilor acestui mult pătimit pământ, durerii celor deportaţi în Siberii de gheaţă, a celor trecuţi prin chinurile foametei organizate, care au cântat dragostea de Țară și limba română, doar pentru că-şi iubeau neamul, doar pentru că întruchipau Unitatea şi Libertatea neamului românesc.