În cele ce urmează vom aduce unele argumente care demonstrează dreptul poporului de a se pronunța prin intermediul referendumului în orice problemă de interes național.

1. Art. 2 din Constituția Republicii Moldova stabilește că: ”Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie”.
Suveranitatea naționala în accepțiunea a diferiti autori nu are o interpretare larg și uniform acceptată, identități, valori și priorități diferite determinând o diversitate de definiții. Oricum, prin suveranitate trebuie să înțelegem o calitate a poporului de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; dreptul exclusiv pe care îl deține poporul de a exercita autoritatea supremă politică ce-i aparține în mod direct.

Concluzia 1:
Nimeni, nici din exteriorul țării, nici din interiorul ei, nici printr-o acțiune, nici printr-un act nu poate limita poporul nici într-un drept al său, deoarece aceasta ar însemna limitarea suveranității poporului. Suveranitatea, puterea politică care aparține poporului este imprescriptibilă și inalienabilă. Numai poporul însuși poate ceda unele drepturi ale sale prin intermediul referendumului.

2. Art. 75 din Constituție fixează dispoziția precum că: ” Cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului sunt supuse referendumului.”, iar alin. 2 al acestui articol prevede că: ” Hotărârile adoptate potrivit rezultatelor referendumului republican au putere juridică supremă”.

Prin aceste dispoziții constituționale trebuie să înțelegem că prin cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului se are în vedere orice problemă de interes național. În acest sens norma constituțională nu face restricții, sau excepții, nu limitează   dreptul poporului de a se pronunța prin referendum asupra unor anumite probleme.
Reglementarea precum că: ”Hotărârile adoptate potrivit rezultatelor referendumului republican au putere juridică supremă” trebuie înțeleasă că  aceste hotărâri au aceeași putere juridică ca și normele constituționale și din aceste considerente ele nu mai necesită a fi confirmate de Parlament.

Concluzia 2:
Conform art. 2 și  art. 75 din Constituție poporul poate opera o modificare constituțională în cadrul unui referendum deoarece aceasta se înscrie  ca  una din cele mai importante probleme ale societății. Hotărârea adoptată în cadrul referendumului va avea forță juridică supremă și va intra în vigoare din momentul  validării rezultatelor referendumului de către Curtea Constituțională. Deoarece o hotărâre adoptată în cadrul referendumului semnifică manifestarea de voință generală a poporului, ea nu mai necesită aprobare sau confirmare de către Parlament.

3. Dezvoltând normele constituționale, Codul electoral al R.M. în alin. (1)  al  art. 142 stabilește că referendumul republican se desfășoară în scopul exercitării puterii poporului și participării lui nemijlocite la conducerea și administrarea treburilor de stat. În funcție de natura juridică a problemelor supuse referendumului, art. 143 din Codul electoral stabilește tipurile de referendum, cum ar fi: constituțional, legislativ și consultativ. 
Art. 146 din Codul electoral stabilește problemele supuse referendumului republican, printre care adoptarea și revizuirea Constituției Republicii Moldova.

4. Este adevărat, Curtea Constituțională prin Hotărârea Nr. 57 din 03.11.1999 privind interpretarea art. 75, art. 141 alin. (2) şi art. 143 din Constituţie a stabilit că ”Constituţia  Republicii Moldova poate fi revizuită numai de către Parlament, direct sau prin declararea de către acesta a unui referendum, în condiţiile respectării procedurii prevăzute de art.  66  lit.  b),  dispoziţiilor art. 75, 141, 142 şi 143 din Constituţie”. Analizând atent aceasta hotărâre, observăm că Curtea Constituțională nu neagă faptul că Constituţia Republicii Moldova poate fi revizuită și prin declararea de către Parlament a unui referendum.

În Hotărârea nr. 15 din 11.04.2000 despre controlul constituţionalităţii art. 150 alin. (1) şi (2) din Codul electoral, Curtea Constituțională printre altele a menționat:

1) Cetăţenii şi Preşedintele Republicii Moldova sunt în drept să iniţieze desfăşurarea oricărui tip de referendum republican în conformitate cu art. 2 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1), art. 75 alin. (1)  art. 88  lit. f) din Constituţie, care consfinţesc  principiul suveranităţii  poporului  şi dreptul poporului de a soluţiona, în  modul stabilit de Constituţie şi de legi, prin referendum;

2) La  revizuirea Constituţiei pot fi aplicate două proceduri: parlamentară - cu respectarea prevederilor art. 141 - 143;  referendumul - cu respectarea prevederilor art. 2, art. 39, art. 66 lit. b) şi art.75 din Constituţie.
După cum putem observa, în cazul în care  modificarea Constituției va avea loc prin referendum, Curtea Constituțională nu mai recomandă aplicarea reglementărilor de la art.143 din Constituție, care prevede că Parlamentul este în drept să adopte o lege cu privire la modificarea Constituţiei după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei corespunzătoare, iar legea se adoptă cu votul a două treimi din deputaţi.

Concluzie 3:În baza articolelor 2, 39, 66 lit. b) şi 75 din Constituţie Parlamentul poate hotărî desfășurarea unui referendum constituțional în cadrul căruia poporul să se pronunțe asupra unei legi privind revizuirea Constituției.

 5. Avizele Comisiei de la Veneția, Codul bunelor practici în materie de referendum adoptat de către Comisia de la Veneția la 19 martie 2007 CDL-AD(2007)008 și alte documente elaborate de această organizație a Consiliului Europei au un caracter de recomandare și  nu pot interzice sau aproba orice acțiune a autorităților statale sau limita dreptul suveran al poporului.

Codul bunelor practici în materie de referendum prevede un șir de recomandări printre care:
 - Efectele referendumului, decizional sau consultativ, trebuie să fie precizate expres în Constituţie sau prin lege.
 - Este preferabil ca un referendum asupra chestiunilor de principiu
sau altor propuneri formulate generic să aibă caracter consultativ.
Dacă are însă caracter decizional, trebuie să existe norme care să prevadă în mod expres procedura ulterioară.

Concluzie 4:Republica Moldova se încadrează în recomandările Comisiei de la Veneția deoarece dispune de cadrul legal (art.75, art.66, art.141, art.142 din Constituție, Codul electoral) care prevăd procedura organizării și desfășurării referendumurilor de orice tip, precum și efectele produse prin hotărârile adoptate în cadrul referendumurilor.

Concluzie generală:

Referendumul este instrumentul legal prin intermediul căruia poporul participă în mod direct la guvernare. Nimeni nu este în drept să limiteze dreptul poporului în exercitarea suveranității care îi aparține. Parlamentul Republicii Moldova în baza normelor constituționale este în drept să desfășoare un referendum constituțional, în care poporul sa-și poată manifesta voința în una din problemele importante pentru societate.

Victor Popa,
Doctor habilitat în Dreptul Constituțional, profesor universitar,
Preşedintele Comisiei Juridice, Numiri şi Imunităţi a Parlamentului