Pe 7 februarie 2008, fiind primar (independent) la Floreni, Anenii Noi, am venit singur și ne rugat de nimeni la sediul Partidului Liberal din strada București 88, unde am scris cerere de intrare în partid, fiind conștient de faptul că dezideratul meu politic suprem – Unirea Basarabiei cu România, este o operă complexă și complicată, iar pentru realizarea acestui ideal este necesară o echipă puternică.

Da, partidele nu plac și nu au plăcut niciodată cetățenilor Republicii Moldova și aceștia sunt, pe undeva, îndreptățiți în convingerile lor, având în vedere furturile și trădările multiple pe care le-au realizat de-a lungul anilor politicienii, precum și lipsa de soluții vizionare pentru dezvoltarea acestui stat. Cu toate acestea, crezul meu ferm și de nezdruncinat este că pluripartitismul veritabil și inclusiv, guvernările multicolore sunt pavăza a dezvoltării democrației și a statului de drept, elemente esențiale ale existenței armonioase ale unei societăți.

Din păcate, unica „alternativă” lugubră pentru pluripartitism sunt autocrațiile, cu un singur partid și lideri „veșnici” și atotputernici, unde apar în mod inevitabil încălcări grosolane ale drepturilor omului, persecuții, poliție politică, judecăți sumare, închisori, pribegii, asasinate politice, deportări, gropi cu var și camere de gazare… Această haină am purtat-o deja, este o năpastă.

În zece ani, în care am fost primar, deputat și ministru, am văzut de toate și poate mai mult decât era posibil:

• am văzut că în politică există și oameni buni, nu doar canalii așa cum cred unii, iar acești oameni buni și cu simțul responsabilității sunt și în alte partide, decât cel din care fac parte. Sunt sigur că numărul politicienilor „buni” este egal cu numărul medicilor buni, profesorilor, polițiștilor, agricultorilor, șoferilor sau mecanizatorilor. Politicienii sunt o oglindă veritabilă a oricărei societăți şi este imposibil, acum, în Republica Moldova, să avem toți politicienii ca în Elveția, Danemarca sau Suedia;
• am văzut ce înseamnă muncă, abnegație, implicare, consecvență, integritate, dar am văzut din plin și trândăvie, minciună, superficialitate, iresponsabilitate și imoralitate;
• am văzut în mai multe rânduri cum falși semizei politici, mereu înțoliți și puternic parfumați, ajunși în vârf prin minciună și propagandă, erau coborâți și târâți direct în noroi și schimbați cu alții;
• am văzut cum în politică au venit oameni aparent buni, dar ispitiți și înfrânți de laurii puterii, plecau din politică cu chipuri hâde și, din contra, am văzut oameni care au venit oameni și au rămas oameni;
• am văzut cum cetățenii refuzau să creadă adevărul dur, preferând minciuna frumos ambalată și amplu tirajată. Acest fenomen persistă și este mereu aducător de voturi;
• am văzut că politica înseamnă pentru unii năzuințe și idealuri, iar pentru alții doar căpătuire;
• am văzut cum oameni buni erau transformați în preșuri, iar preșurile erau prezentate drept oameni buni. În timp, lucrurile se reașeză în ordinea lor naturală;
• am văzut oameni, care în acest timp au schimbat și patru partide cu doctrine și deziderate diferite. Și nu le crapă obrazul;
• am văzut cum oamenii se vând și se cumpără. La propriu, nu doar la figurat. Iar unii – în câteva rânduri;
• am văzut oameni, care peste noapte își schimbă diametral opus viziunile politice. Am văzut și oameni care au plecat din politică, dar nu și-au trădat convingerile;
• am văzut femei politice, care la vreme de restriște, au procedat mai bărbat decât mulți (ne)bărbați;
• am văzut lideri politici care, în mod cert, nu au citit nici o carte în viața lor și alții făcuți din mămăligă;
• am văzut că cea mai sinceră și nedisimulată politică o fac mai marii satelor și orașelor, primarii și consilierii, ei poartă greul administrației din Republica Moldova. Slavă lor.

În acești zece ani, nu am stat niciodată pitit comod în bălării, ci din contra, am încercat să mă implic plenar în toate procesele și bătăliile politice. A fost și este complicat, uneori riscant, dar am simțit că soluțiile politice alese la o cotitură sau alta, au fost dacă nu unicele posibile, atunci cele mai bune. Uneori am greșit. Mea culpa.

În zece ani, de cel puțin zece ori am fost atenționat delicat dar explicit (ca să nu folosesc cuvântul „amenințat”), pentru mesajele pe care le transmit și acțiunile pe care le realizez. Nu a mers.

Tot de atâtea ori s-a încercat de unii și de alții să fiu scos din Partidul Liberal, spre a-mi lua alt hram politic. Nu de puține ori, simțeam că pur și simplu, cineva vrea să mă „cumpere”. La propriu, nu doar la figurat. Nu a mers.

De la o vreme încoace, nimeni nu mă mai „atenționează”, dar nici nu mai vine cu ademeniri indecente.

Lupta politică, a devenit mult mai complicată în 2018 decât în 2008, pentru că a devenit mult mai ușor să tirajezi minciuni prin sute de canale noi și pentru că în politică se folosesc tot mai mulți bani. Din păcate, aceasta este de ajuns, pentru a distruge echilibrul natural al exercițiului politic bazat pe „principii și valori”.

Republica Moldova, după 27 de ani de independenţă și statalism butaforic, devine tot mai săracă în comparație cu România, disparitatea este acum de cinci la unu, în defavoarea Basarabiei. În ultimii 18 ani, cât un majorat, s-au schimbat la hățurile acestui stat trei Vladimiri: Voronin, Filat și Plahotniuc, dar nimic esențial nu s-a schimbat în bine pentru cetățeni și nici în următorii 18 ani nu se va schimba în bine, nimic esențial.

Unirea Republicii Moldova cu România este unica soluție pentru toți și pentru fiecare. Pentru asta am muncit și voi trudi și în continuare.

Sursa: www.munteanu.md