Azi se împlinesc douăzeci și șase de ani de când a fost adoptată Declaraţia Suveranităţii de către primul parlament democratic al Republicii Moldova.

Declarația de Suveranitate a fost pasul spre Independență și Unitate. Niciodată nu ne-am gândit noi, cei care am votat Declarația de Suveranitate, că vom avea partide geopolitice care vor lupta împotriva suveranității și independenții noastre.

Vreau să mulțumesc tuturor deputaților din Primul Parlament, care au avut curaj în acea perioadă, pentru că toți eram sub luneta KGB, și au demonstrat că Libertaea este mai importantă decât mandatul politic.

Data de 23 iunie 1990 a intrat în istoria noastră modernă drept unul din principalele puncte de reper, de la care, după decenii de totalitarism, am pornit pe calea democratică de dezvoltare, pe calea aplicării şi respectării principiilor de care se conduce întreaga lumea civilizată.

Uniunea Sovietică se afla în pragul colapsului. Conducerea ei făcea eforturi disperate pentru a o menţine pe linia de plutire. Se căutau căi de renovare a principiilor de constituire a Uniunii, de reanimare a Contractului unional.

Pe de altă parte, în fostele republici unionale lua amploare mişcarea de eliberare naţională. Încă în anul 1988-1989 Lituania, Letonia şi Estonia au adoptat declaraţii privind suveranitatea lor de stat. Georgia adoptase o asemenea declaraţie în mai 1990. La 12 iunie acelaşi an o declaraţie similară era semnată de Congresul Deputaţilor poporului din Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă.

Astfel, RSS Moldova a devenit a şasea republică unională, care, la 23 iunie 1990, îşi declara suveranitatea. Au urmat, în iulie, Ucraina şi Belarus, iar apoi şi celelalte foste republici unionale. Pînă la adoptarea Declaraţiei de Independenţă din 27 august 1991 rămînea mai bine de un an, iar pînă la data dispariției de pe harta lumii a URSS – 26 decembrie 1991 – mai avea să treacă un an şi jumătate.

În aceste condiţii, desigur, adoptarea Declaraţiei privind suveranitatea de stat a Republicii Moldova constituia un act de un curaj civic deosebit, de o responsabilitate majoră pentru soarta republicii şi a cetăţenilor ei. Mai ales în situaţia, cînd erau cunoscute evenimentele sîngeroase, care au însoţit declararea suveranității în ţările Baltice şi în Georgia.

Iată de ce merită toată stima, aprecierea şi recunoştinţa membrii corpului de deputaţi din Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XII-a, care au stat la leagănul suveranităţii şi independenţei statului nostru. Majoritatea dintre ei fiind personalităţi marcante în diverse domenii de activitate din republică, acum douăzeci de ani ei primii au exprimat dorinţa fermă a cetăţenilor noştri de a construi un stat bazat pe lege, o societate democratică, deschisă către libertate şi justiţie, către alte valori majore ale omenirii.

Prin această poziţie cetățenească fermă deputaţii Parlamentului Independenţei au înscris o pagină glorioasă în istoria contemporană a Republicii Moldova.

Îmi exprim şi eu sentimentul de mîndrie şi satisfacţie, pentru că în calitate de deputat în primul parlament democratic, alături de ceilalţi colegi, am votat documentul de consfinţire a Suveranităţii noastre, mi-am adus şi eu modesta contribuţie la trasarea căilor democratice, pe care urma să avanseze ulterior Republica Moldova în drumul său de la un trecut totalitarist spre un viitor democratic european.

Mihai Ghimpu, Președintele PL
Semnatar al Declarației de Suveranitate.