După ce, pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, marele filozof și scriitor francez Denis Diderot a vizitat Rusia țaristă, și-a rezumat impresiile, folosind expresia devenită celebră „colosul cu picioare de lut”, explicând astfel măreția aparentă și exuberanța acestui mare imperiu expansionist, care de fapt era numai pleava și putrejune.

Dacă ar fi să comparăm astăzi Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, cu Rusia țaristă, văzută de Diderot, am vedea că  expresia „colosul cu picioare de lut” îi este tocmai potrivită partidului condus de septuagenarul general de miliție, tot el brutar și adevărat expert în gogoși de tot felul.

Această himeră, această fantasmă a unui partid mare, puternic, „al tuturor”, se năruiește văzând cu ochii, observându-se tot mai lesne fața nemachiată a comunismului moldovenesc, cu o paloare cadaverică, numai bună pentru Halloween.

De când au fost lipsiți de „seceră și ciocan” (aliatul lor cel mai devotat, simbol scrijelit cu acribie în mentalul colectiv încă de Lenin și Stalin) și de când au înțeles că în anul 2013 Republica Moldova va semna cu UE trei acorduri cât Siberia de mari, comuniștii s-au developat, au devenit dintr-o dată foarte nervoși, ies tot mai des din țâțâni, scuipă venin, iar în loc de idei și argumente, specifice unei opoziții parlamentare responsabile, articulează niște interjecții indescifrabile.

Încă din toamna lui 2009, la fiecare ședință a PCRM, mai ales la cele unde participă liderii comuniști din teritoriu, Vladimir Voronin, ca un adevărat prezicător politic, un fel de baba Vanga moldovenească, prorocește sfârșitul iminent al AIE: la început a spus că Alianța (Alianțu) se va destrăma către sfârșitul anului 2009, apoi a zis că astrele au greșit un pic și acest lucru se va întâmpla pe 22 aprilie 2010, de ziua de naștere a „marelui Lenin”, apoi a zis că în toamnă, în primăvară și tot așa, timp de trei ani, Voronin chinuiește activiștii comuniști, care așteaptă destrămarea coaliției, alegeri anticipate și revenirea lor putere. Acum și portarul de la sediul PCRM din strada Nicolae Iorga, darămite comuniștii mai răsăriți, au înțeles că au fost manipulați de către Voronin și compania, iar AIE va continua să curețe Republica Moldova de mrejele spurcate ale comunismului de ieri și de azi.

Puterea unui partid sunt, desigur, oamenii, însă la comuniști, din păcate pentru ei, cel puțin în Parlament, au rămas doar juriști care au susţinut teza la „Dreptul colhozului”; profesori de limbă română, care cred că traducerea românească a verbului „оформить” este „a oforma”, cuvânt inexistent în limba română; au (au avut) foști miniștri ai Economiei care nu fac diferența între Wați și Volți; sau foști miniștri, care de trei ani, nu au venit nici cu o idee sănătoasă, în schimb au reușit să se bată bădărănești cu jumătate de Parlament sau Guvern.

P.S. În ultimii trei ani, am participat la zeci de întâlniri oficiale, cu deputați din parlamentele altor țări, și de fiecare dată am observat un lucru straniu și totodată îmbucurător — deputații comuniști, se jenează (asemenea unor neprihăniți, plini de pudoare) să spună răspicat ce partid reprezintă, folosind în acest sens formule neutre, precum: suntem „din partidul de opoziție”, „din cel mai mare partid”, „din partidul care a fost la guvernare timp de 8 ani”, „din partidul fostului președinte al Republicii Moldova”  fugind, ca de râie, de noțiunea de „comunist”.

Oare când „rușinea cea de pe urmă a comuniștilor moldoveni” va „funcționa” și în raport cu propriul popor, iar cei din PCRM, se vor stânjeni să se numească comuniști, atunci când merg la Soroca, Hâncești, Ștefan Vodă, Cantemir sau Sângerei?

Blogul deputatului Valeriu Munteanu http://munteanu.md/