Citisem undeva, că „în apă şi-n sistemele politice tulburi, tot ceea ce este fără conţinut se ridică deasupra”.
 

Pentru unii oameni, care ajung întâmplător şi pentru scurt timp pe tărâmul plin de sinusoide al politicii, este mai uşor să facă plăcinte sau răcituri din limbă de vaci, la vreo casă de nunţi, construită pe teritoriul unei Zone Economice Libere, decât să analizeze în profunzime şi să calculeze efectele unor acţiuni politice proprii.

La sfârşitul lunii august — începutul lunii septembrie, unele sondaje de opinie, creditau PSD-ul lui Victor Şelin cu aproape 1,5% din preferinţele electoratului — extrem de mult, pentru un partid care a (re)pornit de la zero şi nu a făcut nimic altceva decât să ducă la Bălţi, la marşul unioniştilor, câteva sute de ouă (de găină, cel mai probabil), vreo două genţi cu pietre, o declaraţie în limba rusă, doldora de românofobie, iar la sfârşit multe lăzi cu bere.

Totuşi iubitorii de bere din Bălţi şi din alte oraşe (care aşteptau să ajungă marşul unioniştilor şi pe la ei, pentru ca jurnalistul V. Şelin să poată contramanifesta cu bere sau poate chiar şi cu mici) au întrezărit un anumit viitor politic, pentru unul dintre puţinii lideri de partid din Republica Moldova, care nu poate (sau nu vrea!) să vorbească limba română (la un moment dat credeam că V. Şelin este unicul preşedinte de partid monolingv, dar imediat mi-am amintit de Valerii Klimenko de la Mişcarea Social-Politică „Ravnopravie”, de Mihail Formuzal de la „Partidul Regiunilor” sau Vadim Mişin de la „aproape” partidul „Renastere–Возpождение”).

Idila intempestivă dintre PSD şi PCRM, începută romantic şi promiţător odată cu noul an şcolar, încununată cu mitingul–liliput din faţa Palatului Republicii, când Voronin a împărţit acelaşi megafon cu Şelin, a fost letală pentru viaţa politică a celui din urmă — sărmanul nu a înţeles, deocamdată, că îmbrăţişarea septuagenarului general de miliţie poate să-l sugrume.

Cu siguranţă, după ce liderul PSD i-a cântat osanale liderului PCRM pe scările Palatului Republicii, potenţialii alegători ai lui Şelin, s-au împuţinat atât de mult, încât ar încăpea cu toţii în sala cinematografului „Patria–Bălţi”. După această greşeală impardonabilă, nici chelnerii de la „Casa Sărbătorii”, nici chiar casieriţele de la cinema „Emil Loteanu” nu vor mai vota pentru acest partid, iar carnea fragedă a PSD-lui, a început să miroase a scândurică de salcâm.

Istoria recentă a demonstrat cu prisosinţă că nimeni nu poate să reziste într-o „relaţie” cu Voronin, cel mai elocvent exemplu fiind cel al PPCD-lui, partid jertfit în numele prieteniei dintre Roşca şi Voronin, aflaţi într-o permanentă legătură politică sodomică, care după 2005 nu a mai putut fi ascunsă de ochii lumii, însă Şelin, nu a avut capacitatea să simtă mrejele care i s-au pregătit.

Unica explicaţie pentru gestul nesăbuit al social-democratului ar fi, ordinul primit de la Kremlin, de jertfire în numele unităţii de stânga, servitoare credincioasă a expansionismului estic, iar moneda de schimb ar fi, nimic altceva decât un loc garantat pentru Şelin, pe lista PCRM la următoarele alegeri parlamentare.

În acest sens, la penultima şedinţă a Parlamentului, Şelin a trecut un stagiu de profesionalizare, făcând notiţe, ca un student studios ce se vrea a fi.

În această situaţie, la comunişti ar ajunge deja doi foşti preşedinţi ai PSD, anterior refugiu găsindu-şi Eduard Muşuc, cu condiţia ca până atunci, preşedintele Comisiei administraţie publică şi dezvoltare regională, să nu părăsească, în semn de răzbunare argumentată şi reabilitare morală, rândurile ruşinoase ale comuniştilor, fapt deloc improbabil.

Blogul deputatului Valeriu Munteanu http://munteanu.md/