Discurs pe marginea Raportului preşedintelui Consiliului Coordonator al Audiovizualului, prezentat în cadrul şedinţei Parlamentului din 4 mai 2012

Stimaţi colegi,

Este bine că în sfârşit rapoartele CCA sunt examinate în Parlament cu maximă responsabilitatea şi seriozitate. Este rău că subordonarea politică de până acum a acestei instituţii a adus domeniul audiovizual naţional să lucreze împotriva interesului naţional. Or, interesul naţional al Republicii Moldova, în conformitate cu obiectivele Declaraţiei de Independenţă, a Constituţiei, a legislaţiei lingvistice este să promoveze limba naţiunii titulare a ţării, fiindcă cunoaşterea limbii, a terminologiei în toate domeniile şi specialităţile contribue la calitatea actului educaţional general, la acumularea unei culturi generale, la calitatea actului comunicării, a gândirii în general, în ultimă instanţă.

Ce facem noi cu un astfel de audiovizual naţional care tratează pe cei 80 la sută de vorbitori de limbă română cu peste 80 la sută de canale de televiziune de limbă rusă transmise prin reţelele de cablu? Facem un deserviciu populaţiei noastre sau comitem o diversiune?

Eu cred că este o diversiune, fiindcă în anii de după crearea CCA ca instituţie publică de reglementare, calitatea limbii vorbite la scară naţională a scăzut considerabil, chiar şi în comparaţie cu perioada sovietică. Este şi mai grav, că sub această politică diversionistă cad generaţiile fragede, care nu au imunitatea păstrării şi promovării limbii natale pe care o au generaţiile trecute prin experienţa sovietică de deznaţionalizare.

Subtitrarea filmelor şi a emisiunilor este o amăgeală. Dacă noi continuăm această politică, foarte curând se poate întâmpla ca populaţia să nu ne mai aparţină, având în vedere atenţia pe care o acordă Federaţia Rusă şi investiţiile pe care le face această ţară de ani de zile în vederea manipulării populaţiei noastre.

Atacul asupra populaţiei noastre făcut prin intermediul televiziunilor noastre este masiv şi divers, trebuie să menţionez. În afară de emisiuni şi filme subtitrate superficial şi date de  fapt în limba rusă, unele televiziuni, profitând de indulgenţa perdantă a CCA, pun pe post emisiuni bilingve prin care metodă se introduce, subversiv, la nivel de subconştient, obişnuinţa, deprinderea, normalitatea, că această amestecătură este limba acestei populaţii, acestei ţări. Înţelegeţi unde se bate şi ce statalitate ne vor unii?

În afară de aceasta, unele televiziuni pun în rol de moderatori persoane care cunosc limba română cu foarte multă aproximaţie, o scofâlcesc înfiorător de urât, o deformează catastrofal. Or, specialiştii cunosc faptul că un moderator, cât de caraghios nu ar părea la prima vedere, devine cu timpul un model de urmat pentru unii privitori de asemenea caraghioslâcuri. Astfel de exprimare devine un etalon pe partea urâtă a lucrului, de fapt un pseudo-etalon. Ne întrebăm şi îi întrebăm şi pe specialiştii de la CCA, şi pe cei de la Academie: ce standarde de limbă, de exprimare şi de gândire promovează aceste televiziuni, ce experiment pun ele la cale?

Evident, este nevoie de o reformare radicală a domeniului de reglementare a domeniului audiovizual, în sensul aducerii lui în albia interesului naţional pe care este obligat să îl servească această insrtituţie publică.

Ar fi bine ca politicienii, demnitarii să dea, în primul rând, dovada că servesc acest interes prin comportamentul lor de zi cu zi. Unii dintre ei acceptă să  participe la emisiuni de limbă rusă, organizate de televiziunile locale. Justificarea că ei vorbesc pentru cetăţenii noştri rusolingvi este un tertip şi de neacceptat. Fiindcă un demnitar al acestui stat, dacă îi respectă legile fundamentale scrise şi nescrise şi aici, acasă, pe teritoriul naţional, să vorbească exclusiv în limba statului al cărui demnitar este. Aşa se procedează în toate statele. Este o normă, o cutumă, o manifestare de respect, dar şi de bun simţ. Dacă doriţi un imbold, interesaţi-vă cum se procedează în Ucraina vecină, care a reglementat prin lege acest comportament.

Iar în ceea ce priveşte informarea populaţiei rusolinve lucrurile trebuie privite strategic, nu aşa cum s-a procedat în toţi aceşti peste 20 de ani de independenţă: li s-a vorbit, tradus, scris totul în limba rusă, ignorând obligativitatea de a cunoaşte limba de stat, încât ei astăzi sunt incitaţi de fostele centre imperiale să opună rezistenţă, să se izoleze, să refuze chiar cunoaşterea limbii majorităţii. Asta vor demnitarii noştri, să izoleze, să renunţe la efortul de a integra populaţia rusolingvă în societatea noastră? Este asta o gândire şi un comportament de stat? Desigur că nu.

Pe de altă parte, noi, cei care constituim majoritatea, naţiunea titulară a acestui stat, nu trebuie să fim transformaţi, prin politicile înţelese greşit şi prin practicile neghioabe la care suntem martori, în ostatici Federaţiei Ruse pentru că suntem cunoscătorii limbii ruse. Nu trebuie să fim transformaţi în jertfe ale faptului cunoaşterii altei limbi numai pentru că am fost cândva contropiţi şi smulşi de la vatra  maternă, este inadmisibil să cădem victime acestui proces care ni se impune, chiar dacă o minoritate imperială mai insistă şi este susţinută în hatârul ei.
Trebuie să avem în vedere aceste lucruri în elaborarea politicilor lingvistice generale, dar şi în procesul transformării în continuare a audivizualului din Republica Moldova.

Vă mulţumesc.

Valeriu Saharneanu,
deputat, Fracţiunea Partidului Liberal