A fost lansat un nou proiect menit să amelioreze în continuare procesul de educaţie timpurie de calitate pentru copiii de vârstă preşcolară. Proiectul, prevăzut pentru 20 de luni, dispune de resurse financiare importante – 4,4 milioane de dolari oferiţi ca grant de Organizaţia Internaţională „Parteneriat Global pentru Educaţie”.  Bani pentru a cumpăra, într-un fel, un viitor mai bun şi vom vedea cum, de fapt, în discuţia ce va urma în câteva minute cu ministrul adjunct al Educaţiei Tatiana Potâng.

Europa Liberă: Aşadar, un nou proiect, menit să asigure condiţii mai bune pentru o educaţie timpurie de calitate pentru toţi copiii de vârstă preşcolară din Republica Moldova – „Parteneriat  Global ​​pentru Educaţie”. Un grant de 4,4 milioane de dolari, administrat de Banca Mondială, UNICEF este în postură de agenţie de coordonare, participarea  Fondul de Investiţii Sociale din Moldova. Înainte de a vorbi, poate, şi despre problematica  mai largă a  educaţiei preşcolare, care sunt rezultatele aşteptate la capătul acestui proiect după 20 de luni? 
 
Tatiana Potâng: „Ne dorim, ca şi în celelalte tranşe ale proiectului, să micşorăm numărul copiilor de vârstă preşcolară care nu sunt instituţionalizaţi, să sporim astfel rata de instituţionalizare a ​​copiilor, mai ales din mediul rural pentru că ei cel mai des rămân în afara programelor de instruire timpurie.

Şi, de asemenea, ne dorim formarea cadrelor didactice, modernizarea curriculei şcolare pentru această perioadă, pentru educaţia timpurie. Nu este de neglijat şi celălalt aspect – comunicarea dintre autorităţile publice locale şi grădiniţă, fortificarea relaţiei acesteia dintre autoritate şi grădiniţă.”
 
Europa Liberă: Haideţi să luăm pe rând. Pregătirea copiilor pentru şcoală este obligatorie de la vârsta de 5 ani şi se realizează în grupe pregătitoare, în grădiniţă sau şcoală ori, la solicitarea părinţilor, în familie. Există date despre numărul copiilor rămaşi în afara procesului de educaţie preşcolară şi ce se întâmplă cu acest număr - este în descreştere, rămâne constant?
 
Tatiana Potâng: „În pofida acestei prevederi legale care parcă obligă şi statul, şi familia să pregătească în cadrul instituţiei preşcolare copii pentru şcoală începând cu vârsta de 5 ani, totuşi avem situaţii în care o parte din copii nu frecventează grădiniţele, nu sunt cuprinşi în educaţia timpurie instituţionalizată. Dar din fericire numărul acestor copii este în descreştere începând cu anul 2004, mai ales în cadrul celei de-a doua tranşe a acestui proiect. Pe ei ne vom focusa în mare parte şi în cadrul acestui proiect despre care vorbim acum.

​​Vrem să micşorăm la maximum numărul de copii care nu frecventează grădiniţa înainte de a fi şcolarizaţi, care nu sunt pregătiţi pentru şcoală. Şi se ştie că investiţiile în educaţie la această vârstă dau rezultate mari mai târziu. S-au estimat economii de 1 la 7.”
 
Europa Liberă: În cadrul acestui proiect este prevăzută reabilitarea a aproximativ 40 de instituţii educaţionale preşcolare. Reabilitarea însemnând de fapt ce – refacerea sau reconstruirea lor?
 
Tatiana Potâng: „Nu este vorba despre construcţii din temelie, ci în funcţie de nevoile particulare ale fiecărei localităţi. Trebuie să spun că acest proiect a fost precedat de un studiu făcut de FISM şi UNICEF şi se cunoaşte exact ce anume, ce fel de lucrări, urmează să se execute într-o localitate sau alta. Fie că e vorba de reparaţii de acoperişuri, schimbări de geamuri, deci reparaţii capitale care se pot întâmpla în instituţiile preşcolare, deci grădiniţele care au fost abandonate, închise, sau în alte edificii identificate şi adaptate pentru educaţie preşcolară.

Deci, ar putea fi gimnazii care s-au închis, copii de vârstă gimnazială se deplasează în altă instituţie şi, odată cu schimbarea statutului instituţiei, se vor face şi reparaţii pentru ca această instituţie să-i poată primi pe cei de vârstă preşcolară.”
 
Europa Liberă: Despre supraaglomerarea grădiniţelor în capitală se vorbeşte demult. Cine are un copil la grădiniţă ştie despre liste de aşteptare, ştie cât de sporit este gradul de îmbolnăvire a copiilor din aceste instituţii din cauza supraaglomerării. În acest sens, capitala intră cumva în acest proiect?
 
Tatiana Potâng: „Nu. Din păcate trebuie să constatăm că şi de această dată proiectul este dedicat în exclusivitate mediului rural. Sigur că cunoaştem că listele de aşteptare se întind în anumite sectoare ale capitalei la câteva mii de copii. E adevărat – nu întotdeauna vârsta lor e de 5-6 ani, cei mai mulţi sunt până la 4-5 ani. Dar din păcate proiectul prevede doar copii lipsiţi de orice alternativă, în localităţile în care nu există instituţii şi care nu au acces deloc la educaţie timpurie.”
 
Europa Liberă: Vorbeaţi mai devreme despre abandonarea acestor grădiniţe în mai multe localităţi. Ce s-a schimbat acum de vreme ce devine necesară refacerea lor în anumite sate, de vreme ce motivele care au dus la închiderea lor nu s-au prea schimbat, dacă este vorba despre calitatea vieţii sau dezvoltarea economică a localităţii?
 
Tatiana Potâng: „Cred că este vorba despre calitatea vieţii care a dus la deteriorarea unor edificii sau lăsarea într-o stare de avarie avansată. Dar de cele mai dese ori a fost indiferenţa autorităţilor publice locale în gestiunea cărora au fost aceste edificii. Au fost şi fostele structuri, colhozuri, care au avut în gestiune aceste grădiniţe şi odată cu distrugerea colhozurilor respective edificiile în sine au rămas fără stăpân şi aşa cum se întâmplă de obicei au fost supuse distrugerii.

Practica ne arată pe parcursul celor două tranşe pe care le-am avut că în cazul în care investiţiile se vor face cu participarea comunităţii, şi aşa se va face şi de data aceasta; va fi deci şi contribuţia localităţii…”
 
Europa Liberă: În ce mod?
 
Tatiana Potâng: „15 procente din costul cheltuielilor pentru reparaţii le va suporta comunitatea, cu acceptul lor.”
 
Europa Liberă: Deci, la modul practic, toţi membrii comunităţii vor cotiza, sau vor participa cu mătura în mână, sau cum…?
 
Tatiana Potâng: „Exact. Adică aşa cum vor decide dânşii. Practica aceasta este de mult timp implementată în Republica Moldova, prin FISM. Aşa s-au reabilitat o serie întreagă de instituţii de menire socială şi educaţională. Decide comunitatea, la adunări generale ale satului în care toţi îşi expun opinia, cum anume urmează să investească: sau cu ore de muncă, sau cu bani – cotă parte, astfel încât să nu fie indiferenţi ulterior de cum va fi gestionată această instituţie, să aibă tot dreptul şi ei să monitorizeze procesul de instruire şi educaţie.”
 
Europa Liberă: Este vorba de 40 de localităţi din aproape 200, care vor fi selectate după criterii ce ţin de acoperirea unui număr cât mai mare de copii, de costurile şi eficienţa banilor investiţi, dar şi în conformitate cu reforma structurală în sistemul educaţie.  Ne-aţi putea oferi mai multe amănunte privind selectarea respectivelor localităţi? De exemplu, autorităţile locale pot solicita includerea în proiect, pot participa la un concurs anumit?
 
Tatiana Potâng: „V-am spus că avem acest studiu al FISM-ului şi avem în acest studiu date exacte cu numărul de copii de la 0 la 7 ani, pe fiecare treaptă, 0-3, 3-6, 6-7 ani şi sigur că ne vom focusa pe localităţile în care un număr mare de copii nu frecventează grădiniţa din cauza lipsei acesteia.”
 
Europa Liberă: Ce fac satele cu copii puţini?
 
Tatiana Potâng: „Din păcate, nu o să ne putem permite să investim într-o localitate unde sunt 4,5,7 copii doar, pentru crearea unei grădiniţe. Dar avem foarte multe localităţi în care sunt sub suta de copii neinstituţionalizaţi. Pentru ceilalţi rămâne să căutăm şi să găsim soluţii…”
 
Europa Liberă: Dnă Potâng, dar grădiniţele private nu ar fi o soluţie acolo unde sunt 4,5,7,8 copii? De ce totuşi, într-un context al necesităţilor, nu-şi regăsesc şi acestea un rost? Pentru că banii străinilor, unii s-ar putea întreba, vor fi disponibili până când?
 
Tatiana Potâng: „Banii sunt doar pentru reabilitare. Ulterior, funcţionarea grădiniţelor va ţine de autoritatea statului.”
 
Europa Liberă: Şi grădiniţele private?
 
Tatiana Potâng: „Dar nimeni nu le interzice şi avem grădiniţe private. Şi ele ar putea exista şi în localităţile rurale, dacă vor veni asemenea iniţiative de acolo. Deci, nu este exclusă şi nu este exclusă prin lege funcţionarea grădiniţelor private. Şi noi avem asemenea exemple.”
 
Europa Liberă: Dnă Potâng, vă mulţumim.

Alexandru Canţâr, Liliana Barbăroşie, www.europalibera.org