Câteva zile în urmă, în cadrul unor audienţe cu cetăţenii, am primit de la un avocat, o Decizie irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie din Moldova, pe un caz vechi din 2001, unde pentru furtul unui sac de cartofi, echivalentul a 140 de lei, au fost condamnate trei persoane (printre care şi o femeie, mamă a trei copii), la câte 6 ani de închisoare fiecare.Da, este adevărat, în timp ce fugeau cu sacul de cartofi, aceştia au fost surprinşi de proprietarul cartofilor şi, citez din decizia CSJ: „urmărind scopul de a reţine bunul sustras, l-au atacat şi i-au aplicat lui Niţă N. lovituri cu pumnii şi picioarele, peste diferite părţi ale corpului, cauzându-i leziuni corporale uşoare”, fapt care le-a permis celor care au instrumentat cazul, să-l încadreze în prevederile art. 188, Cod penal şi anume – tâlhăria.

Mai departe povestea este de-a dreptul deconcertantă, înfiorătoare. În 2003, femeia este condamnată în lipsa acesteia, întrucât era plecată la muncă peste hotare. Fiind în căutare internaţională, în 2009 este reţinută în or. Moscova, Federaţia Rusă. La momentul reţinerii şi extrădării în Republica Moldova pentru executarea pedepsei, era mama a trei copii minori, dintre care ultimul avea trăit pe pământ — doar o lună de zile! După luarea copilului de la sânul mamei şi transmiterea minorilor la un centru de plasament din Federaţia Rusă, în opinia justiţiarilor, echitatea socială a fost restabilită?! Apropo, unul din condamnaţi a decedat deja în închisoare, iar femeia despre care vorbim, îşi ispăşeşte pedeapsa de aproape trei ani.

Conform alin. (2) al art. 61 din Codul Penal, citez:

„Pedeapsă are drept scop restabilirea echităţii sociale, corectarea condamnatului, precum şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni atât din partea condamnaţilor, cât şi a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.”

În acelaşi timp pedeapsa trebuie să fie proporţională infracţiunii comise, respectiv cu cât infracţiunea este mai gravă, cu atât pedeapsa este mai severă.

Ce avem în speţa aceasta: un sac de cartofi, care a fost evaluat la 140 de lei şi leziuni corporale uşoare, care astăzi sunt reglementate doar de Codul Contravenţional al Republicii Moldova, care la art. 78, prevede o amendă maximă de 1500 lei sau arest contravenţional de până la 15 zile.

Eu nu diminuez, în nici un fel dimensiunea supliciilor morale şi fizice care au fost suportate de victimă, în acelaşi timp nu justific în nici un fel acţiunile infractorilor, dar încerc să probez inechitatea şi disfuncţionalitatea mecanismelor de coerciţie a statului, prezente în legislaţia Republicii Moldova, dar şi (in)capacitatea justiţiei de a reacţiona corect şi în spiritul, nu doar a legii, ci şi a dreptăţii şi echităţii sociale, or pe lângă aplicarea legii, judecătorul trebuie să facă dreptate şi să restabilească echitatea socială.

Tot Republica Moldova, aceleaşi legi, dar cu totul alte abordări: în aprilie 2010 controversatul om de afaceri Adrian Nichifor l-a împuşcat mortal, cu o armă de tip Kalaşnikov, pe Iurie Pârlici, fratele comisarului de poliţie din Nisporeni.
Adrian Nichifor a venit la discoteca din satul natal Grozeşti, r-nul Nisporeni, a dansat, s-a distrat, iar la un moment dat, acesta a adus din maşină o armă de tip Kalaşnikov şi a început să tragă, la întâmplare. Iurie Pârlici, încercând să-l potolească, i-a solicitat să se oprească, moment în care Nichifor l-a împuşcat cu 5 gloanţe în piept, dintre care unul l-a nimerit în inima, Pârlici a decedat pe loc, aşa susţin martorii, care erau în discotecă, în acea seară (www.publika.md).

Pentru crima comisă cu sânge rece, în văzul lumii (a zeci de tineri, mulţi dintre care erau practic copii) acesta risca până la 25 de ani de puşcărie, dar prima instanţă i-a aplicat o pedeapsă de 17 ani, iar Curtea de Apel a reîncadrat infracţiunea şi a redus pedeapsa până la 5 ani privaţiune de libertate, iar avocaţii lui A. Nichifor au cerut la Curtea Supremă de Justiţie achitarea acestuia, adică declararea lui nevinovat, fapt care nu este exclus, pentru că în Republica Moldova ramurile puterii de stat sunt separate, iar justiţia este independentă, iar judecătorii sunt liberi să decidă când este legitimă apărare, omor din imprudenţă sau cu premeditare.

În ultimi 2 ani, am primit în audienţă, în Chişinău şi în raioane, sute de oameni disperaţi, la limita deznădejdii, care mi-au prezentat decizii de judecată vădit ilegale, unele dintre care ruşinoase, impardonabile; oamenii vin crezând că noi, deputaţii, vom putea într-un fel sau altul influenţa o decizie de judecată sau chiar vom putea atrage la răspundere judecătorii, care au emis sau adoptat asemenea ilegalităţi.

Acum mă conving, odată în plus, de justeţea poziţiei Partidului Liberal, în această problemă, atunci când am declarat, în persoana preşedintelui Mihai Ghimpu, că sistemul justiţiei, având o paloare cadaverică, va putea fi reformat din temelie şi performat doar în cadrul adoptării unei noi Constituţii, când mecanismele actuale, inclusiv cele instituţionale, probându-şi suficient zădărnicia, vor putea fi schimbate, iar magistraţii (mulţi dintre care îmbătrâniţi în rele) responsabilizaţi, iar imunitatea judecătorilor, limitele căreia sunt astăzi stabilite în Constituţie, va fi reconsiderată substanţial.

Oricum, putem declara cu certitudine că în perioada de guvernarea a AIE, Consiliul Superior al Magistraturii a fost mult mai productiv, iar cifrele ne vorbesc de la sine:

2007 — 12 proceduri disciplinare intentate de către membrii CSM în privinţa a 13 judecători
2008 — 15 proceduri disciplinare în privinţa a 17 de judecători
2009 — 25 proceduri disciplinare în privinţa a 27 de judecători
2010 (februarie–decembrie) — 52 proceduri disciplinare în privinţa a 39 judecători;

Să vedem cum va arăta tabloul anului 2011.

(http://csm.md/files/Ordinea_disciplinar/Not__informativ__CD.pdf şi http://csm.md/files/CDisciplinar/Nota%20informativa%202010%20CSM.pdf).

Blogul deputatului Valeriu Munteanu http://munteanu.md/