Duminică în autoproclamata republică transnistreană au avut loc așa-numitele alegeri prezidențiale. Actualul lider de acolo de la Tiraspol, Igor Smirnov, în vârstă de 70 de ani, conduce regiunea secesionistă de peste două decenii. El candidează pentru al cincilea mandat, însă de data aceasta aparent el nu mai are și sprijinul Kremlinului, care a spus tranșant că preferă un alt lider, mai tânăr și mai loial. Ce ar putea să se schimbe între relația dintre Chișinău și Tiraspol după acest scrutin?

Și dacă Rusia nu-și mai dorește o influență personificată în Transnistria, ar putea să apară șansa reunificării Moldovei? Cu sau fără Igor Smirnov? L-am întrebat pe deputatul Vlad Lupan, viitorul ambasador al Republicii Moldova la Organizația Națiunilor Unite.

​​Vlad Lupan: ,,Cunoaștem poziția lui Smirnov vis-a-vis de soluționarea conflictului transnistrean. El menține acel status-quo, adică situația neschimbată din Transnistria, care este convenabilă atât lui, cât și unor state. Haideți să vedem: îi e convenabil acum spre exemplu Federației Ruse să soluționeze acest conflict? Sau îi va fi convenabil într-un an sau doi, sau trei? Pentru că la Moscova oamenii gândesc în termeni ce va câștiga Moscova, dacă soluționează acest conflict?

Evident că fără sprijinul Moscovei menținerea lui Smirnov la putere nu s-ar fi produs. N-ar fi rămas Smirnov la putere atâta timp dacă nu ar fi avut sprijinul financiar. Acum Moscova poate să arate oarecum că este nemulțumită de Smirnov, dar până la urmă totuși rămâne loial Moscovei. Smirnov a făcut un pic de șantaj împotriva Moscovei, Moscova un pic s-a supărat, dar până la urmă vor fi nevoită să conlucreze cu el, să-l susțină. Dar în ce să-l susțină? În menținerea independenței Transnistriei. Că nu a primit Moscova pentru Transnistria nimic în schimb.

Deci, pentru moment soluționarea conflictului transnistrean din perspectiva așa-numitelor alegeri sigur că nu dă un rezultat pozitiv. În același timp este extrem de important ca aceste negocieri la nivel tactic să continue. În primul rând, trebuie de încercat soluționarea unor probleme zilnice. Ideea că dacă nu se soluționează conflictul în viitorul apropiat atunci haideți și vom lăsa totul baltă nu este una bună, pentru că de obicei pentru reînnoirea negocierilor se cheltuie foarte multe eforturi.”

Europa Liberă: Ce statut ar merita zona de est a Moldovei?

Vlad Lupan: ,,Statut de autonomie locală, cu anumite drepturi destul de largi. Noi avem deja un exemplu foarte pozitiv în Republica Moldova în sensul acesta în Găgăuzia. Cred că autonomie locală este mai mult decât prevede Carta europeană a drepturilor omului și a autonomiilor locale.”

Europa Liberă: Ce șanse mai există ca armata rusă să părăsească teritoriul Republicii Moldova?

​​Vlad Lupan: ,,Șanse mai există, există acorduri internaționale de un mare interes pentru Federația Rusă și atunci când Federația Rusă are interes, ea este gata să negocieze anumite lucruri. Acordul din 1999 de la Istanbul era de un interes extrem de mare pentru Federația Rusă. De fapt, Federația Rusă a și inițiat negocierile, pentru că ei erau atât de interesați în funcționarea acordului respectiv, încât au fost gata cedeze.”

Europa Liberă: Au fost interesați atunci pe moment. Că după aceea…

Vlad Lupan: ,,Dar acum există un alt proces de negocieri, a unui acord mai nou. Deși iarăși putem eventual să câștigăm în acest sens.”

Europa Liberă: Mai există multe muniții acolo?

Vlad Lupan: ,,Se zice că ar fi la vreo 20 de mii de tone, este destul de mult, este foarte periculos acest depozit de muniții. Până la urmă trebuie retrasă armata rusă și prin aceasta să fie schimbat și contingentul de așa-numiți pacificatori, pentru că ei nu sunt pacificatori. Uitați-vă la acordul din 1992, dacă găsiți cuvântul pacificatori, vă rog să mi-l arătați, că eu nu l-am găsit. Acolo este scris - contingente militare, care sunt atașate, anexate părților participante la acest acord. Nu există un cuvânt ,,pacificatori” acolo în genere. Există din aer, din pod. Nu există un document internațional, care să demonstreze că ei sunt pacificatori. În însuși acest document este anihilată toată povestea cu pacificatorii.

Cred că totuși ar fi timpul să acționăm în acest sens, mai cu seamă că vedem că partenerii noștri de negocieri nicidecum nu se hotărăsc să întreprindă ceva în acest sens, nu acceptă progrese în ce privește soluționarea transnistreană. Negocieri au loc, însă rezultatele reale pentru moment încă nu sunt.

Probabil trebuie să întreprindem și noi niște pași, prin care să-i mai motivăm așa, să-i mai împingem spre soluționarea conflictului transnistrean, ca să înțeleagă că și Republica Moldova are drepturi și pârghii. Drepturile sale trebuie să fie respectate, noi suntem un stat suveran, iar suveranitatea înseamnă asupra a tot teritoriul său, inclusiv ceea ce se numește azi zona transnistreană, trebuie să fie exercitată de către stat.

Cu alte cuvinte, Republica Moldova trebuie să se miște înainte în acest sens și tocmai ideea asta de a discuta, de a avea un mecanism de colaborare cu partenerii noștri este o idee pe care trebuie s-o promovăm în viitor, cu speranța că lucrurile se vor mișca înainte.”

Valentina Ursu, www.europalibera.org