Doamnelor şi domnilor, Vă mulţumesc, în primul rând, pentru cuvintele frumoase şi pentru acest premiu extrem de onorant pentru mine şi cetăţenii Republicii Moldova. Acest premiu de excelenţă, care vine să ilustreze eforturile statului nostru de a se moderniza şi europeniza, este, de fapt, o distincţie acordată cetăţenilor Republicii Moldova. Ei sunt cei care au arătat, mai ales în ultimul an şi jumătate, începând cu ieşirea tinerilor în stradă la 6 aprilie şi continuând cu rezultatul votului din 28 noiembrie 2010, că opţiunea pro-europeană este câştigătoare în Republica Moldova.

Marele diplomat român Nicolae Titulescu spunea următoarele: „Dacă vreţi o politică externă bună, daţi-mi o politică internă bună”. Este, cu siguranţă, un mare adevăr. Dar aşa cum ne-a arătat experienţa statelor răsăritene după 1990, am putea să îl parafrazăm pe marele diplomat şi să spunem că: „Dacă vreţi o politică internă bună, daţi-mi o politică externă bună”.

Statele răsăritene care au reuşit să se integreze în NATO şi UE, adică să devină prospere şi libere, sunt cele care au ştiut de la început cine sunt şi încotro vor să se îndrepte. Sunt acele state care au avut o viziune. Sunt cele au decis de la început unde le este locul şi au făcut toate eforturile pentru a-şi atinge obiectivele. Această viziune de politică externă le-a asigurat, ulterior, prosperitatea şi bunăstarea. Strigătul străzii din Berlin, Varşovia, Budapesta, Praga, Bucureşti sau Sofia – „Suntem europeni! Vrem în Europa!” – s-a împlinit prin integrarea euro-atlantică a statelor din fostul lagăr sovietic.

Republica Moldova a urmat, din păcate, un curs diferit. Statul nostru nu a avut de la început o viziune unitară, de aceea nu a avut nici o politică externă corectă şi coerentă. A încercat, la un moment dat, să le aibă pe toate: şi la Est şi la Vest, şi neutru şi cu trupe străine pe teritoriul său, şi cu UE şi cu CSI. Eşecurile acestei politici incoerente au devenit evidente în timpul guvernării comuniste.

Dar există şi semnale încurajatoare. Victoria Alianţei pentru Integrare Europeană la 29 iulie 2009 şi la 28 noiembrie 2010 este cel mai important dintre ele. Şi dacă ar fi să identific cea mai mare performanţă politică a Alianţei, aş spune că ea constă în faptul că, pentru prima dată, Republica Moldova are şi ea o viziune, o direcţie. Pentru prima dată i s-a spus limpede şi credibil că podurile spre trecut au fost rupte, că mersul Republicii Moldova este înainte, nu înapoi, spre Vest, nu spre Est, spre UE, nu spre Uniunea Rusia-Belarus. De aceea suntem siguri că actualele negocieri care se desfăşoară la Chişinău se vor încheia cu o guvernare pro-europeană, care să ducă viziunea integrării europene a Republicii Moldova până la capăt.

Suntem europeni prin vocaţie, trebuie să devenim şi europeni cu acte în regulă. De aceea nu vom uita niciodată eforturile tuturor românilor – politicieni, jurnalişti, artişti, comentatori politici, simpli cetăţeni – care au contribuit ca această viziune să devină o realitate în Republica Moldova. România a fost, este şi va rămâne avocatul cel mai important în vederea apropierii statului nostru de Uniunea Europeană.

Profit de acest prilej pentru a vă mulţumi încă odată. Şi daţi-mi voie să consider această distincţie ca o încurajare pentru cetăţenii Republicii Moldova de a face eforturi şi în continuare pentru a deveni şi ei, cât mai curând, parte a unei mari familii europene, acolo unde nu mai sunt nici graniţe şi nici garduri de sârmă ghimpată.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!