• Abonare la noutăţi
        

    vezi mai mult

    Războiul Rusiei împotriva Republicii Moldova din 1992
    02.03.2024     
    Partidul Liberal condamnă
    29.02.2024     
    Astăzi a avut loc ședința Consiliului Republican al Partidului.
    29.02.2024 - 25.02.2024     
  • Prima    /   Presa    /   Știri  /  Trei valuri ale deportărilor staliniste din R.S.S. Moldovenească

    Trei valuri ale deportărilor staliniste din R.S.S. Moldovenească

    03.07.2009  
    Desfăşurate în masă şi în valuri succesive, deportările au constituit una din cele mai dureroase pagini din istoria românilor basarabeni. Îndeplinind funcţii complexe – metodă de luptă împotriva „duşmanilor poporului”, element cheie al planului de colectivizare a agriculturii, componentă a politicii de deznaţionalizare – deportările din Moldova sovietică trebuiau în cele din urmă să ducă la depopularea spaţiului dintre Prut şi Nistru, la strămutarea populaţiei româneşti din Basarabia în regiunile îndepărtate ale U.R.S.S., preponderent în Siberia.
    I. Deportarea unor popoare de pe teritoriile lor strămoşeşti, în anii stalinismului, a fost politică de stat. În Basarabia, începutul realizării acestui plan diabolic a fost pus de deportarea în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, când circa 5 mii de familii, aproximativ 20 mii de persoane au fost smulse din vatra strămoşească şi strămutate forţat în Siberia. În opinia autorităţilor sovietice, toţi cei care au „colaborat” cu administraţia română, aşa-numiţii chiaburi şi comercianţi, erau consideraţi drept elemente contrarevoluţionare şi antisovietice şi urmau să fie deportate.
    II. După război, deportările din R.S.S. Moldovenească au fost reluate cu o vigoare sporită. Deportarea din 6 iulie 1949 s-a înfăptuit conform hotărârii Consiliului de Miniştri al R.S.S. Moldoveneşti nr. 509 (strict secrete) din 28 iunie 1949, „Cu privire la deportarea din R.S.S. Moldovenească a familiilor de chiaburi, a foştilor moşieri şi a marilor comercianţi”, care a avut la bază o hotărâre a Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. Conform acesteia, urmau a fi deportate familiile „chiaburilor, a foştilor moşieri, a marilor proprietari, a complicilor cotropitorilor germani, a persoanelor care au colaborat cu organele poliţiei româno-germane, a membrilor organizaţiilor şi partidelor profesioniste, albgardiste, a membrilor sectelor ilegale”.
    Iniţiatorul şi conducătorul operaţiunii de deportare a fost Partidul Comunist (bolşevic) al Moldovei, organizaţiilor de partid locale rezervându-le rolul de executanţi docili. Pentru desfăşurarea cu succes a operaţiunii, CC al PC (b) M a delegat în raioanele şi oraşele republicii două grupe de împuterniciţi ai CC al partidului şi Consiliului de Miniştri al republicii.
    Pregătirea operaţiunii de deportare s-a efectuat în mare secret. În unele raioane înşişi secretarii organizaţiilor raionale de partid au aflat despre operaţiunea ce se punea la cale abia în seara de 5 spre 6 iulie 1949.
    Cu susţinerea directă a structurilor de forţă – Ministerul de Interne, organele de securitate etc. – sub conducerea nemijlocită a organelor de partid şi sovietice, dar şi cu concursul „cozilor de topor”, în noaptea de 6 spre 7 iulie 1949 au fost deportate peste 11 mii de familii cuprinzând un număr total de peste 35 de mii de persoane. Operaţiunea „Iug” („Sud”), prin formele de efectuare, numărul de deportaţi, dar mai ales prin consecinţele ei, a constituit apogeul terorii în masă în teritoriul dintre Prut şi Nistru.
    Pentru a conştientiza importanţa ce se atribuia deportărilor, pentru a înţelege zelul cu care acţionau călăii, vom menţiona că în operaţiunea de deportare din 5-7 aprilie 1949 au fost antrenate 42 906 persoane, dintre care 13 703 ofiţeri şi soldaţi ai Ministerului Securităţii de Stat şi 24 705 persoane din activul de stat şi sovietic. Pentru transportarea deportaţilor din localităţile de baştină la gară au fost întrebuinţate 4 069 de camioane, inclusiv 1 506 din R.S.S.M. şi 2 563 din districtele militare Odesa şi Carpaţi. „Contingentul special” a fost îmbarcat în 1 573 de vagoane, alcătuind 30 de garnituri de tren.
    Cei deportaţi în iulie 1949 au fost strămutaţi în regiunile Tiumen, Amur, Irkutsk, Kurgan, Cita, Celeabinsk, Kemerovo, Karaganda, ţinuturile Altai şi Habarovsk, R.A.S.S. Bureato-Mongolă, R.S.S. Kazahă etc. Soarta deportaţilor în Siberia a fost diferită. Unii s-au aciuat în barăci părăsite, alţii au fost nevoiţi să şi le construiască. Munca în colhozurile şi sovhozurile locale, la întreprinderile forestiere, piscicole, miniere etc. era istovitoare. Din cauza condiţiilor inumane de trai şi muncă, mulţi din cei deportaţi şi-au dat obştescul sfârşit pe întinsurile îngheţate ale Siberiei.
    III. La numai 2 ani după operaţia „Sud”, republica a fost zguduită de un nou val de deportări. De data aceasta autorităţile comuniste şi-au concentrat atenţia asupra altor categorii de basarabeni, considerate un pericol pentru regim. „Elemente ostile” au fost depistate în rândurile feţelor bisericeşti şi sectanţilor, care s-au dovedit a fi refractari noii orânduiri. Clericii şi sectanţii erau învinuiţi că „convoacă adunări cu caracter antisovietic, răspândesc zvonuri antisovietice, contracarează măsurile puterii sovietice la sate, educă tineretul în spirit antisovietic”.
    În noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951, organele de securitate au desfăşurat operaţiunea cu denumirea codificată „Sever” („Nord”), de data aceasta jertfa fiind adepţii sectei religioase „Martorii lui Iehova”. Rezultatul operaţiunii a fost arestarea şi deportarea în Siberia (în regiunile Tomsk şi Irkutsk, pe veci) a 723 de familii cu un număr total de 2 671 de persoane, dintre care 808 bărbaţi, 967 femei şi 842 copii. Cele 57 de sate din raioanele Lipcani, Edineţ, Brătuşeni, Râşcani, Sângerei şi Târnova (toate din nordul Basarabiei), din care au fost ridicaţi oamenii, fuseseră abordate de un efectiv de 2 198 de ofiţeri şi soldaţi ai Ministerului Securităţii de Stat, de miliţieni şi activişti ai partidului comunist. Toate drumurile de ieşire din sate, căile de acces la frontiera cu România fuseseră din timp blocate.
    Aşadar, deportările din R.S.S. Moldovenească (din 12-13 iunie 1941, din 5-6 iulie 1949 şi din 31 martie-1aprilie 1951) au purtat un caracter vădit represiv şi au fost îndreptate împotriva celor care respingeau orânduirea sovietică socialistă, instaurată în teritoriul dintre Prut şi Nistru după anexarea lui la imperiul sovietic, în vara anului 1940.


    Departamentul Comunicare al Partidului Liberal

    Chişinău, 3 iulie 2009


Sediu Central: mun. Chisinau, str. Nicolae Iorga 15
© 2024 Partidul Liberal. Toate Drepturile Rezervate.
 Total vizitatori:  | ieri:  |  azi:  |  online:     RSS     Widget Informer
Tel.: +(373 22) 22 83 26, 22-80-97
Fax: presa.liberal@gmail.com