„Violenţa naşte violenţă”, spune un principiu arhicunoscut, iar exemplele cotidiene — spre deliciul predilect al unei părţi bune a mass-media — ne demonstrează cu prisosinţă această regulă.

Chiar dacă morală creştină ne învaţă: „Dacă primeşti o palmă, întoarce şi celălalt obraz” (cf. Matei 5,39), noi tot mai des folosim preceptele orientale, cu preferinţă Legea Talionului — „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte” sau și mai grav, atunci când cineva ne aduce o banală ofensă, ne căutăm pe la chimir, după cuţit.

Reperele morale ale societăţii noastre au fost puternic zdruncinate de frământările politicii versatile, practicată de unii fruntaşi, în egală măsură cu conduita ciudoasă a unor căpăţânoşi, cu putere de decizie reală.

În dreptul umanitar există două principii de bază, principiul necesităţii, în conformitate cu care, dreptul beligeranţilor de a-şi alege armele şi modalităţile de război nu sunt nelimitate, şi principiul proporţionalităţii, care indică părţilor la conflict, obligaţia de a nu cauza adversarilor lor pagube şi pierderi decât în proporţia necesară atingerii scopului acţiunilor militare.

Fără a respecta aceste principii şi fără a prevedea repercusiunile pe termen lung ale acţiunilor sale, „primii” şi ex-„primii”, folosesc în lupta lor politică mijloace şi procedee crude, barbare şi perfide, călăuziţi mai mult de machiavelicul „scopul scuză mijloacele” decât de interesele cetățeanului, așa cum ne indică obligațiile politice (dar poate unii politicieni au și alte obligații, reperate geografic diferit?).

Cei doi protagonişti ai scandalurilor din ultimă vreme rămân convinşi de indispensabilitatea lor şi aproape la fel ca monarhii, de dreptul lor dumnezeiesc de a guverna.

În această partidă, cu elemente de „lupte fără reguli”, noi, liberalii ne-am asumat rolul deloc ușor de arbitru, cu atribuții și responsabilități de împăciuire a „părților beligerante”, împărțind această calitate cu președintele Timofti, care sperăm nedisimulat, are aceleași obiective.

Există și alți arbitri sinceri, veniți de prin Europa, cu o bogată experiență democratică, dar în ultimul timp, îi vedem tot mai activi și chiar ușor insolenți, pe observatorii de la Moscova, care privesc cu mare interes această luptă, cel mai probabil pentru a-și alege, a selecta, în echipa lor, noi luptători, sau poate i-au ales demult, iar acum doar urmăresc cu satisfacție, cum aceștia își îndeplinesc misiunea?

P.S. Marele filozof chinez, Confucius, spunea într-un dicton monumental: „O ţară poate fi cucerită din şaua calului, dar nu poate fi guvernată de acolo”. Carnagiul politic din ultima perioadă, cu elemente vădite de fratricid, mă duce la gândul că există încă actori politici, care nu au coborât din şaua cailor, încercând să conducă mica noastră Ţară, de la înălţimea cavalină.

Coborâți, domnilor, printre popor !

Blogul deputatului Valeriu Munteanu http://munteanu.md/