În acţiunile de protecţie a mediului, Inspectoratul Ecologic de Stat s-a impus deja ca autoritate publică ce pune în mişcare politicile şi strategiile de mediu şi le dă finalitate.

Fiind o verigă practică de implementare a politicii şi legislaţiei de mediu, Inspectoratul se manifestă ca un formator hotărât al conştiinţei ecologice în societate, organizând şi monitorizând activităţi de ordin naţional, devenite tradiţii cu largă acoperire. Asumându-şi soluţionarea problemelor care fac obiectul protecţiei mediului, Inspectoratul a stabilit relaţii strânse de colaborare cu toate structurile guvernamentale şi ale societăţii civile cu atribuţii de mediu, pentru a construi un comportament social cu încărcătură ecologică.

Grija pentru mediul ambiant a încetat astăzi să mai fie o preocupare doar a instituțiilor specializate și a devenit o preocupare a întregii societăți și o prioritate a politicilor de stat. Protecția mediului înconjurător și utilizarea rațională a resurselor naturale este suportul de căpătâi al acțiunii de modernizare a ţării, al afirmării noastre pe calea dezvoltării durabile și alinierii la modul de viaţă european.

Dar societatea noastră este o societate cu un grad înalt de consum, consum produs de importuri, care, la rândul lor, generează cantităţi enorme de deşeuri. Tehnologic, noi nu am fost pregătiţi pentru valorificarea acestora, iar constituirea capacităţilor de valorificare pe măsură se implementează lent şi acest fapt complică starea ecologică în ţară. Din păcate, lipsa infrastructurii serviciilor comunale şi sancţiunile administrative foarte mici nu contribuie la ameliorarea situaţiei, care e una dramatică. Rezolvarea însă nu depinde numai de subdiviziunile Inspectoratului, ci mai cu seamă de autorităţile administraţiei publice locale, care trebuie sensibilizate mereu.

Inspectoratul Ecologic de Stat, de rând cu alte instituții de profil, formează cadrul instituțional al politicii de mediu și este chemat să promoveze și să asigure respectarea întocmai a legislației de mediu, să efectueze corect controlul ecologic, să reglementeze utilizarea resurselor naturale, autorizarea și expertizarea ecologică a activităților economice. Inspectoratul, ca subiect al dreptului contravenţional, onorează responsabilităţi majore de aplicare a legislaţiei de mediu, având rolul de constatare şi de examinare a contravenţiilor de mediu.

Cu alte cuvinte, pe parcursul ori la capătul oricărei manifestări antreprenoriale, în cazul devierii sau încălcării legii, urmează aplicarea normei juridice restrictive și punitive. E necesar ca un proiect, odată expertizat, să fie ghidat până la edificare și implementare, și ulterior, în perioada exploatării, să cadreze cu normele și standardele de mediu. Este traseul oricărei manifestări socio-economice cu conotații ecologice, pe care autoritatea publică de specialitate urmează să-l traverseze în paralel cu orice beneficiar. Nu va fi blocat în niciun fel mersul vieții economice, dar cei care prin activități economice utilizează resursele naturale sau generează deșeuri și poluează mediul sunt obligaţi să achite plata pentru mediu. Componenta economică a unor asemenea acţiuni este evidentă. Iată de ce problemele ecologice sunt chiar o problemă și ecologia trebuie privită sub aspect economic și invers, economia trebuie abordată ecologic. Acesta și este sensul dezvoltării durabile.

Expertizarea activităţilor socio-economice constituie fundamentul normativ de ecologizare a economiei naţionale. Trecerea tuturor acţiunilor economice prin expertiza ecologică este un proces foarte responsabil, ce poate fi realizat numai de experţi şi profesionişti în domeniu. Odată expertizate, aceste activităţi intră în câmpul autorizărilor şi reglementărilor. Calitatea ecologică a obiectivelor respective se menţine în cadrul legal prin inspectarea şi controlul ecologic continuu cu acoperire naţională şi de ramură. E o muncă ce solicită un efort enorm, în primul rând, din partea întregului efectiv al subdiviziunilor teritoriale. Numărul impunător de procese-verbale întocmite pentru diferite încălcări sau abateri de la prevederile referitoare la protecţia mediului, ne vorbesc despre procesul dificil de impunere a respectului faţă de legislaţia de mediu şi de încetăţenire a unui comportament cu adevărat ecologic.

Problemele ecologice ajung să fie mari dacă nu le soluționăm la timp, fiindcă au un caracter cumulativ și dacă nu ne dăm seama, ne pot complica viaţa. Promovarea politicilor de mediu şi rezolvarea eficientă a obiectivelor trasate va fi posibilă doar atunci când se va constitui pe trei paliere: financiar (acordarea de proiecte, granturi, cofinanțări etc.); administrativ (dezvoltarea cadrului instituțional, adică, crearea subdiviziunilor de mediu la toate nivelurile, până la nivelul comunității și a întreprinderilor utilizatoare de resurse naturale și generatoare de deșeuri); juridic (aplicarea uniformă și constantă a sancțiunilor de mediu în formă de amenzi și repararea prejudiciului cauzat mediului). Acestea sunt niște pârghii practice care vor funcționa efectiv în cazul unui cadru legislativ adecvat și a opiniei publice axată pe ecologie.

www.timpul.md