Interviu acordat reporterului „INFOTAG”, Mariana Tabuncic, de către şeful Inspectoratului Ecologic de Stat, Veaceslav UNTILĂ.

„INFOTAG”: Dle Veaceslav Untilă, numirea Dvs. în funcţia de şef al Inspectoratului Ecologic de Stat a fost o surpriză pentru mulţi, ţinând cont de faptul că în ultimii ani aţi avut mai mult o carieră politică, decât una de funcţionar. Ce v-a determinat să acceptaţi această funcţie?

Veaceslav Untilă: Cariera politică şi cariera administrativă pentru mine se completează reciproc, deoarece în politică vin oameni din cele mai diferite domenii de activitate. Am condus Comisia parlamentară pentru ecologie şi cunosc ce se face în administrarea mediului, unde se întâlnesc interesele celor mari şi celor mici, adică, acolo unde urmează să se manifeste gospodarul. Nu poţi să dai vina la nesfârşit pe perioada de tranziţie sau pe sărăcia oamenilor. Ecologia trebuie să fie împreună cu celelalte domenii de activitate şi chiar cu un pas înaintea lor.

„I”: Cum aţi găsit această instituţie în momentul în care aţi preluat conducerea?

V.U.: Cu oameni şi specialişti buni în fond, dar un pic dezorganizată. S-a simţit lipsa îndelungată a şefului acestei instituţii – vreo nouă luni, care trebuia să o apere şi apoi să o promoveze. Oamenii aşteptau să le vină o conducere, pentru a pune lucrurile la locul lor, deoarece se instaurase deja în colectiv un feudalism instituţional, când fiecare subdiviziune era un fel de inspectorat aparte. Trebuia readus între pereţii inspectoratului spiritul de echipă, tocmai de aceea am vizitat din start toate subdiviziunile teritoriale şi am restabilit frecvenţa convocărilor lunare, fără amânări, a şedinţelor activului inspectoratului pentru consolidarea interacţiunii subdiviziunilor.

„I”: Care sunt cele mai mari probleme ale Republicii Moldova la capitolul ecologie?

V.U.: Problemele ecologice ajung să fie mari dacă nu le soluţionăm la timp, fiindcă au un caracter cumulativ şi dacă nu ne dăm seama, ne pot complica viaţa. Printre acestea se numără influenţa scăzută a inspectoratului în procesul implementării de către agenţii economici a măsurilor de protecţie a mediului din cauza reducerii frecvenţei controalelor la întreprinderi, nedorinţa agenţilor economici de a implementa măsuri de protecţie a mediului concomitent cu iniţierea activităţii de întreprinzător, reducerea rolului expertizei ecologice a documentaţiei de proiect pentru activităţile economice cu afectarea  mediului, gestionarea deşeurilor, reabilitarea staţiilor de epurare a apelor uzate etc.

Chestiunile în cauză au o componenţă economică evidentă. Iată de ce problemele ecologice sunt chiar o problemă şi ecologia trebuie privită sub aspect economic şi invers, economia trebuie abordată ecologic. Acesta şi este sensul dezvoltării durabile.

„I”: Ce soluţii aveţi pentru acestea?

V.U.: Vom aplica strict legislaţia de mediu. Vreau să fiu înţeles corect de specialiştii din domeniu, care uneori se fac avocaţi ai agenţilor economici: noi nu vom bloca în niciun fel mersul vieţii economice, cum încearcă unii să abordeze problema, dimpotrivă, vom autoriza toate activităţile economice cu dezvoltare durabilă. Dar asta nu înseamnă că vom permite bunului economic să pună în pericol mediul ambiant. Cei care prin activităţi economice utilizează resursele naturale sau generează deşeuri şi poluează mediul sunt obligaţi să achite plata pentru mediu. Aşa este în Europa, aşa va fi şi la noi.

Pentru zonele rurale, orice defrişare masivă sau chiar tăieri unitare urmează să fie autorizată numai după dovada unei plantări echivalente solicitării. Poate nu este ştiinţific, în schimb va fi eficient. Altfel, problema împăduririi rămâne una de rutină şi vom asista neputincioşi la degradarea mediului. Căci există foarte multe terenuri degradate, circa 80 mii ha, iar primăriile afectate de acest dezastru fac coadă la inspectorat să autorizeze tăieri. Aici soluţia poate fi una: un Program naţional de reabilitare prin împădurire. Eu am numit aceste acţiuni: „Un milion de oameni – un milion de arbori!”.

„I”: Una dintre cele mai mari probleme ţine de gunoiştile neautorizate, care au împânzit, practic, toate localităţile noastre. Care soluţii vedeţi pentru a redresa situaţia?

V.U.: Gunoiştile neautorizate ameninţă să ne sufoce pe noi şi mediul sau localitatea în care trăim, având drept consecinţe poluarea mediului şi afectarea sănătăţii populaţiei. Din cauza neglijenţei noastre, localităţile au devenit insalubre. Deşeurile menajere nu se evacuează, iar văgăunile, malurile iazurilor, marginile drumurilor, împrejurimile satelor au ajuns adevărate gunoişti. Astfel, noi înşine creăm condiţii pentru poluarea apelor şi a solului cu nitraţi şi diverse chimicale, ceea ce se soldează cu urmări grave pentru sănătatea noastră.

Potrivit legii privind deşeurile de producţie şi menajere, autoritatea publică locală este responsabilă de implementarea cerinţelor ecologice privind gestionarea deşeurilor din teritoriul administrat. Este important ca fiecare primar să cunoască acest lucru, pentru că în urma controalelor efectuate s-a constatat că în majoritatea localităţilor lipsesc serviciile de salubrizare şi nu se efectuează colectarea, transportarea şi reciclarea deşeurilor în mod organizat.

Se impune amenajarea în zonele locative a „punctelor ecologice” pentru colectarea separată a deşeurilor menajere, aplicarea metodelor de compostare şi neutralizare a deşeurilor de provenienţă organică, curăţarea şi dezinfectarea fântânilor şi instalaţiilor de apeduct de cel puţin două ori pe an. Nu în ultimul rând, este absolut necesar spiritul gospodăresc şi simţul responsabilităţii pentru păstrarea unui mediu ambiant sănătos şi curat.

„I”: Care este numărul total al gunoiştilor autorizate şi neautorizate din ţară?

V.U.: Din cele 1867 depozite de deşeuri menajere existente, 843 de depozite sunt neconforme, nu corespund cerinţelor sanitaro-ecologice, ele fiind amplasate cu încălcarea condiţiilor geologice şi hidrologice, constituind zone periculoase, insalubre, cu pericol de impurificare a apelor subterane şi de suprafaţă.

„I”.: Amplasarea deşeurilor în imediata apropiere a Chişinăului nu reprezintă un pericol ecologic pentru municipiu?

V.U.: În capitală, situaţia cu utilizarea deşeurilor nu este mai bună decât la nivel naţional. După ce a expirat contractul cu primăria satului Ţânţăreni, primăria capitalei a decis să stocheze temporar gunoiul pe un poligon de la periferia Chişinăului.  Terenul cu suprafaţa de 8,93 ha din strada Uzinelor, mun. Chişinău este exploatat de către Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubritate” în baza deciziei Consiliului Municipal Chişinău 2010, pentru stocarea provizorie a deşeurilor menajere solide, cu ulterioara lor înhumare în amplasamentul autorizat din comuna Ţânţăreni, raionul Anenii Noi. În realitate, înhumarea ulterioară la Ţânţăreni actualmente nu are loc din motivele arhicunoscute de toţi, fapt care a şi generat situaţia alegerii de către autorităţi a soluţiei temporare - depozitarea provizorie în acest perimetru din strada Uzinelor.

Cu regret, propunerile organelor de mediu, în avizele eliberate pentru stocarea deşeurilor în acest perimetru, fie acesta şi provizoriu, nu au fost luate în consideraţie. Vorbesc despre proiectul în care să se prevadă toate soluţiile tehnice şi lucrări de protejare a componentelor de mediu de la o eventuală poluare cu deşeuri, care de fapt a şi fost elaborat. Mai mult ca atât, întreprinderea „Autosalubritate” a efectuat aceste lucrări, dar odată ce proiectul nu este avizat, rezultă şi ilegalitatea depozitării deşeurilor pe această adresă.
 
Totodată, conform competenţelor instituţionale, Centrul Investigaţii Ecologice al Agenţiei Ecologice Chişinău a prelevat probe de sol pentru determinarea gradului de poluare şi conform Raportului de încercări a probelor de sol s-a constatat că solul nu este poluat cu săruri solubile, iar conţinutul de amoniu depăşeşte conţinutul din proba de fon până la indicele „slab poluat”. Probe de apă nu au fost prelevate, deoarece canalul de scurgere a apelor meteorice este secat.

Nu departe de amplasamentul gestionat de Regia „Autosalubritate” se află şi fosta carieră „Purcel”, unde Direcţia Generală Locativ-Comunală a Consiliului Municipal Chişinău, absolut legal, depozitează deşeurile de construcţie şi frunzişul din municipiu. Populaţia din comuna Bubuieci, a cărei locuinţe sunt situate la distanţa de 500 – 800 m de la carieră, este deranjată de arderea acestui frunziş, căci printre frunze se mai strecoară şi deşeuri din masă plastică şi de altă origine. Noi înţelegem situaţia localnicilor din Bubuieci, dar la moment este prematur să ne expunem în privinţa evacuării acestor deşeuri în alt loc. Persoanele care au admis arderea frunzelor au fost trase la răspundere conform legii, dar problema oricum a rămas. Cu alte cuvinte, soluţia pentru deşeurile din capitală urmează a fi propusă de autorităţile locale, cărora desigur le vom acorda tot sprijinul.

În acest context, Ministerul Mediului, în urma şedinţelor de lucru cu reprezentanţii Primăriei Chişinău, ai primăriei comunei Ţânţăreni, ÎM Regia „Autosalubritate”, Centrului Naţional de Sănătate Publică, Organizaţiei Teritoriale Chişinău a Mişcării Ecologiste din Moldova au decis ca administraţia publică locală Chişinău şi administraţia publică locală Ţânţăreni să convină în vederea exploatării în continuare a depozitului autorizat din Ţânţăreni, raionul Anenii Noi, care este exploatat la 50% din capacitate şi care ar asigura pentru mun. Chişinău şi împrejurimi un loc de depozitare încă pentru cel puţin vreo 20 ani.

„I”: Cum în opinia Dvs. ar trebui rezolvată problema deşeurilor în mun. Chişinău?

V.U.: Reciclarea deşeurilor va asigura în viitor gestionarea optimă a acestui produs rezultat din activitatea umană. Pentru aceasta este necesar ca autorităţile publice locale să asigure pe etape colectarea separată a deşeurilor, cu înhumarea în locaţiile propuse doar a fracţiei neutilizabile. În acest caz, dacă deşeurile vor fi gestionate corect, cu spirit gospodăresc, este posibil ca gunoiştea de la Ţânţăreni să fie exploatată mult peste termenul evaluat.

www.infotag.md