21 de întrebări adresate ministrului Apărării, Vitalie MARINUŢA, cu prilejul aniversării a 21-a a Armatei Naţionale

- Dle ministru, cu ce realizări se poate lăuda Armata la acest ceas aniversar?

- Putem vorbi despre multe succese, începînd de la educarea tinerilor în spiritul devotamentului faţă de ţară şi terminînd cu prezenţa cadrelor militare în diverse misiuni internaţionale sub egida ONU şi OSCE. Însă, după mine, cea mai mare realizare a Armatei Naționale la cea de-a 21-a aniversare este că această instituţie statală a reuşit, în pofida tuturor obstacolelor, în special a celor de ordin financiar şi de asigurare, să rămînă, ca şi acum două decenii, cea mai apreciată în rîndurile populaţiei.

 - La ce capitole a evoluat  Armata Naţională comparativ cu perioada cînd purtaţi epoleţi de locotenent?

- Cred că cea mai importantă schimbare s-a produs în rîndul corpului de ofiţeri. La moment, foarte mulţi militari sînt instruiți nu doar în Academia Militară „Alexandru cel Bun”, dar şi în diferite instituţii de învăţămînt  din SUA, România, Grecia, Germania, China, Turcia şi alte state. Experienţa de acolo ne oferă posibilitatea să fim pe picior de egalitate cu partenerii noştri strategici şi să putem contribui la menţinerea păcii nu numai în Republica Moldova, dar şi pe plan regional şi global.

 - Trei ani în calitate de ministru al Apărării e mult sau puţin? Ce momente speciale aţi trăit in această perioadă?

- Trei ani e foarte mult pentru a analiza toate problemele cu care se confruntă instituția militară, însă este foarte puțin pentru soluţionarea lor, avînd în vedere luptele politice din aceşti ani. Nu ştiu dacă pot să spun că am avut emoții speciale, dar cred că cel mai dureros este cînd vrei să schimbi ori să întreprinzi ceva în favoarea instituţiei şi a țării și în ultimă instanță nu-ţi reuşeşte din diverse motive. Pentru mine aceste clipe sînt cele mai dificile şi mai greu de depăşit.

- Funcţia de ministru al Apărării este într-adevăr dificilă sau e mai mult onorifică ?

- În Executiv nu există funcții onorifice. Toate solicită maximum de efort si dăruire de sine. Orice ministru, inclusiv cel al Apărării, are o mulţime de obligațiuni și responsabilități, care nu pot fi transferate în responsabilitatea altei persoane. La prima vedere s-ar părea că este destul de ușor să conduci o astfel de instituție, fiindcă sînt o mulţime de factori, care îndeplinesc misiunile stabilite. Dar e cu mult mai ușor să realizezi ceva deja conceput şi hotărît, decît să elaborezi și să primești decizii care știi ca vor afecta mii de oameni. În special, decizii care nu întotdeauna au caracter popular.

 - Au fost momente cînd aţi vrut să renunţaţi la funcţie? Cum le-aţi depăşit?

- În viata fiecărui om sînt momente plăcute şi mai puţin plăcute. În carieră, inclusiv în cea politică, de asemenea, nu totul şi întotdeauna este perfect. În clipele grele important este să nu luăm decizii fără a analiza bine toate avantajele şi dezavantajele. Trebuie să ţii cont de impactul pe care-l poate avea o decizie radicală  nu numai asupra ta, dar și asupra echipei pe care o conduci, a familiei, asupra scopurilor pe care ţi le-ai propus. Personal, încerc să depășesc aceste momente prin a le analiza foarte atent, de obicei, găsind liniştea şi echilibrul în sînul familiei. Pare simplu, dar totul e cu mult mai complex.

  - Care sînt calităţile pe care trebuie să le posede o persoană pentru a deveni un conducător bun?

- Sînt acele calităţi de care trebuie să dea dovadă orice lider sau manager bun. În primul rînd, să ţină la integritatea personală și la cea a instituției pe care o conduce. Să-i placă munca şi disciplina. Să fie cinstit în relațiile cu colegii, atît cu șefii, cît şi cu subalternii.  Să aibă viziuni strategice asupra viitorului instituției pe care o conduce și să poată spune ”nu” atunci cînd este necesar.

 - Dar ce calităţi sînt necesare pentru a deveni un bun militar?

- Cred ca sînt aceleaşi, deoarece militarul întotdeauna trebuie să fie lider, indiferent de condiţiile în care activează. 

 - Ce principii V-au ghidat activitatea de pînă acum?

- Întotdeauna, încă din tinereţe, am pus pe primul loc onoarea personală și a subordonaților mei, muncind în slujba oamenilor. Nu în zadar repet foarte des: ”Cine vrea să muncească, caută soluții, cine nu – invocă motive”.

 -  De unde vine această deviză?

- Nici nu ţin minte de unde am preluat-o, însă știu că mă voi conduce de ea toată viaţa.

 -  De ce ministrul Apărării a hotărît să „alinieze” bloggerii la Centrul de instruire Bulboaca?

De fapt, este greu să aliniezi bloggerii, însă scopul nostru a fost să discutăm cu ei despre Armata Națională și să-i informăm din prima sursă ce înseamnă serviciul militar, ce misiuni are armata. Asta pentru că cei mai mulţi dintre ei nu au făcut serviciul militar și au cunoştinţe minime în acest domeniu. În acelaşi timp, ei sînt formatori de opinie,  citiți în special de tineri. De aceea, fără a cunoaşte cîtuşi de puţin  subiectul despre care scrii, riști să interpretezi greşit situaţia şi să lezezi imaginea celor despre care scrii. Astfel ne-am propus să protejăm pe viitor aceşti tineri şi să arătăm, prin intermediul lor, cine sîntem şi cu ce ne ocupăm. Sînt  mulţumit de întîlnirea pe care am avut-o, cred, una destul de reuşită, cu toate că impresiile bloggerilor au fost diferite.

 - Aţi menţionat într-un interviu că sînteţi adeptul principiului ,,Mai bine mori în picioare decît să trăieşti în genunchi”. Prin ce v-a cucerit acest dicton?

- Cinstea, onoarea și demnitatea sînt cele trei calităţi pe care trebuie să le respecte fiecare din noi în parte și toți împreună. Pentru mine, îndeplinirea unor acţiuni sau ordine, care ar putea duce la pierderea uneia dintre aceste trei calităţi înseamnă o viaţă trăită în genunchi. Iar eu sînt obişnuit să merg cu capul sus, fiind mîndru de ceea ce sînt şi de ce am realizat. Aici  aş mai adăuga că noi toți trebuie să învățăm să mergem cu capul sus şi să nu ne temem să spunem tare cine sîntem, de unde venim şi unde dorim să ajungem. Lupta pentru viitorul nostru şi pentru apărarea identităţii noastre nu este mai uşoară decît atunci cînd au luptat strabuneii noștri.

 -  Cum credeţi, au nevoie militarii de ore de patriotism?

- Nu știu dacă am putea să numim aceste lecții de „patriotism”. Cred că mai mult militarii, dar și întreaga societate ar avea nevoie de lecţii de pregătire civică, la care să însușească dragostea de neam, de pămîntul pe care trăiește şi dragostea față de cultură şi obiceiurile noastre strămoşeşti. Avînd aceste calități, în mod firesc apare și dorința de a lupta și a apăra toate aceste valori.

 - Astăzi, cînd criza se face tot mai resimţită, cum se economiseşte în Armata Naţională?

- Din nefericire, sîntem în situaţia cînd trebuie să economisim în toate. Aceasta este situația. Insă pentru militari nu este ceva nou, fiindcă nu au prea fost alintaţi cu surse bugetare în toţi aceşti 21 de ani.

 - Tot mai frecvent cadrele militare naţionale participă la exerciţii şi misiuni în străinătate. Aceste măsuri îşi găsesc locul  şi în dezvoltarea armatei?

- Bineînţeles. Experiența obţinută în cadrul exercițiilor internaționale este de o valoare incontestabilă și este implementată și în exercițiile naționale. Vreau sa menționez că militarii noștri au o pregătire foarte bună și sînt capabili să îndeplinească misiuni de la egal la egal cu toate armatele partenere. Sper că vom avea posibilitate, în viitorul apropiat, să demonstrăm aceste abilități nu doar în cadrul aplicațiilor comune, dar și în misiuni reale de menținere a păcii.

 - Şi Dumneavoastră faceţi parte din categoria militarilor instruiţi în şcoli internaţionale de prestigiu, cu misiuni în structuri în care puţini moldoveni au ajuns. Cum V-au marcat cariera şi viaţa personală aceste experienţe?

- Eu cred cu tărie că viitorul este al celor care sînt prieteni buni cu cartea, indiferent de vîrstă şi de ţara  în care studiază, iar cunoştinţele cîştigă întotdeauna lupta cu ignoranţa.  Şcolile şi misiunile internaţionale au fost o provocare pentru mine, dacă luăm în calcul faptul că eu am învăţat engleza la 30 de ani, dar în acelaşi timp m-au ajutat să cunosc personalităţi de o notorietate mondială, pe care i-am avut ca mentori şi care şi-au lăsat amprenta asupra personalităţii mele.

  - Prieteniile stabilite în anii de studenţie mai sînt viabile şi acum? Cum este văzută Republica Moldova de către colegii Dumneavoastră de peste hotare?

- Diferite persoane o văd diferit. Cu toate acestea, cu marea majoritate a colegilor mei din Rusia menţin relaţii de prietenie şi pînă acum. Colegii din America şi din alte state cu care am făcut cunoștință de-a lungul vieţii de asemenea au impresii bune despre ţara noastră, în special după ce o vizitează.

-  Care este contribuţia femeilor în succesele înregistrate de Armata Naţională?

- Femeile au avut și au un rol foarte important la dezvoltarea Armatei Naționale. Ele sînt prezente în toate  unităţile militare şi işi îndeplinesc obligațiunile în mod conştiincios. Din acest an, în premieră absolută, opt fete au fost admise la studii în cadrul Academiei Militare ”Alexandru cel Bun”. Să nu uităm și de soțiile militarilor, care, deși nu sînt înrolate în armată, prin suportul pe care-l acordă soţilor, au o contribuție esenţială la procesul de dezvoltare a ei.

  -  Cît de mult a contat pentru Dumneavoastră susţinerea soţiei?

- Eu am crescut într-o familie de intelectuali, iar părinţii mei au fost un model de respect, bună înţelegere şi integritate morală, valori pe care ni le-au educat şi nouă, celor trei copii. Vreau să afirm cu toată inima şi bucuria, că eu, la rîndul meu, am avut norocul să întîlnesc sufletul meu pereche, cu care am mers împreună la uşor şi la greu. Şi astăzi, la o distanţă de  aproximativ 20 de ani, pot să confirm că am făcut cea mai bună alegere. Soţia mea a fost cu mine peste tot. M-a susţinut în toate, lucru pentru care-i sînt recunoscător.

 - Părinţii Dumneavoastră au fost profesori specializaţi în ştiinţe exacte. Care a fost ecuaţia ce a stat la baza formării militarului Vitalie Marinuţa?

- Nu cred ca aș putea să identific o ecuaţie aparte. Cred ca e mai mult un sistem matematic întreg cu mai multe necunoscute. Cert este că tatăl meu şi-a depus tot sufletul și ingeniozitatea ca eu să devin ceea ce-şi dorea el, însă doar cu participarea şi dorinţa mea. Foarte multe în viaţă îi datorez lui, iar cel mai mare regret al meu este că nu a ajuns pînă astăzi să se mîndrească cu rezultatele obținute nu numai de mine, dar şi de alți discipoli ai săi.

  - Cunoaştem că Octavian, feciorul Dumneavoastră, a pornit pe urmele tatălui și face studii militare. Ce sfaturi i-aţi dat din postura Dvs. de tată, de ministru şi de general?

- Ca tată, i-am spus să poarte cu demnitate numele Marinuța, să-i scrie mamei cît mai des și să aibă grijă de el, căci noi toţi îl iubim şi îl așteptăm. În calitate de ministru al Apărării,  i-am ordonat să poarte sus și onorabil drapelul Republicii Moldova și al Armatei Naționale și oriunde s-ar afla să fie un demn ambasador al țării sale.

- Aţi afirmat că Armata Naţională este o familie. Ce urări aveţi pentru membrii ei?

- Cu prilejul celei de-a 21-a aniversări de la formarea Armatei Naționale doresc tuturor militarilor, angajaților civili și membrilor familiilor lor noi succese, împliniri pe plan profesional şi personal, multă sănătate şi bucurii alături de cei dragi. În acelaşi timp, am încrederea că şi în viitor, datorită eforturilor tuturor militarilor, Armata Națională își va îndeplini cu cinste și devotament misiunea de apărare a Republicii Moldova, va sta la straja păcii și liniștii fiecărui cetățean, iar cetăţenii, la rîndul lor, vor acorda Armatei Naționale cel mai mare grad de încredere.
 La Mulţi Ani!!!

- Vă mulţumesc pentru interviu.

Locotenent Mihaela MÎRZA, ziarul "Oastea Moldovei"