• Abonare la noutăţi
        

    vezi mai mult

    Am ajuns la răscrucea dintre viitorul nostru sau prezentul lor: Încotro vom merge?
    10.01.2016     
    Veaceslav Untila: Controlul parlamentar asupra domeniului securității
    13.11.2015     
    Veaceslav Untilă: Modificarea Constituţiei – o garanţie a stabilității
    02.10.2015     
  • Prima    /   Presa    /   Interviuri  /  Valeriu Saharneanu: A venit vremea să susţinem jurnaliştii, organizaţiile lor, nu numai să-i ţinem în ţarcuri. Voi veni cu proiecte şi acţiuni concrete până la sfârşitul acestei sesiuni parlamentare

    Valeriu Saharneanu: A venit vremea să susţinem jurnaliştii, organizaţiile lor, nu numai să-i ţinem în ţarcuri. Voi veni cu proiecte şi acţiuni concrete până la sfârşitul acestei sesiuni parlamentare

    05.05.2012  

    Discursul deputatului PL Valeriu Saharneanu cu ocazia Zilei Mondiale a Libertăţii Presei, rostit în plenul Parlamentului Republicii Moldova, 3 mai 2012


    Stimați colegi,
    Doamnelor și Domnilor,

    Ziua Mondială a Libertății Presei este un foarte bun prilej pentru a privi critic asupra fenomenului presei de la noi, fenomen de primă importanță pentru un stat democratic în devenire, cum este Republica Moldova.

    Dacă privim retrospectiv, vedem că presa a trecut în cei peste 20 de ani de independență a Republicii Moldova prin perioade foarte complexe. Fără să se implice direct în procesul politic, jurnaliștii au avut, la sfârșitul anilor 1980, începutul anilor 1990, un rol decisiv în realizarea obiectivelor de suveranitate și independență. Spunând doar adevărul și dezavuând minciuna, jurnaliștii au reușit să ridice opinia publică de la forma reflexiv-contemplativă a realității la cea militant-participativă, ajungând să o transforme într-o mișcare de eliberare națională și socială.

    Dar ca să ajungă să câștige încrederea publicului larg, jurnaliștii au trebuit să înfrunte rezistența partocrației sovietice care s-a opus vehement ideii de transparență, mai ales sub aspectul promovării adevărului istoric, a valorilor naționale, dezavuării miturilor ideologice ale imperiului răului și minciunii. Ei au trebuit să parcurgă în foarte scurt timp calea de la presă de partid - instrument de propagandă a ideologiei unicului pe atunci partid - la instituții de presă independente care să informeze opinia publică, să o ajute să elimine lipsurile grave de cunoștințe în ceea ce privește drepturile și libertățile general-umane ca esență a societății democratice.

    Lupta pentru libertatea de a informa a jurnaliștilor nu a fost deloc ușoară, fiindcă, deja după doi ani de independență, nomenclatura de partid și sovietică și-a revenit din amorțeală și în 1994 a lansat prima mare ofensivă împotriva fragilei libertăți a presei. Anume atunci Partidul Democrat Agrar, care a obținut prin corupere și numeroase fraude majoritatea în Parlament, în complicitate cu Președintele Republicii, au sugrumat Radioteleviziunea Națională. Organizând atentate la viața jurnaliștilor și alungându-i  în stradă, ei au transformat-o într-un fel de „floare la ureche” cu denumirea tandră de Companie de Stat. Desigur, în această stare, cea mai influentă instituție de presă nu a relatat despre furturile enorme ale cripto-comuniștilor agrarieni și a complicilor lor, cetățenii nu au aflat despre schemele banditești de sustragere a bunurilor publice și despre faptul cine se face vinovat pentru sărăcia și dezmățul instalat ca mod de viaţă într-o Europă care tocmai propăşea.

    Cu toate acestea, mesajele scunde ale presei aflate în afara controlului structurilor mafiote de stat au răzbătut către public. Iar acesta a amendat drastic puterea agrariană, trimițând-o categoric la lada cu gunoi a istoriei. Păcat că a plecat cu tot cu bani, fără să fie trasă la răspundere, iar unii isteţi au sărit ţanţoş în alte partide şi îi regăsim şi atăzi trebăluind la treuca Puterii.

    După 1998 au urmat trei ani de relativă democratizare. Anume în această perioadă, jurnaliştii au fondat presa independentă, cea care timp de opt ani a ţinut piept guvernării antidemocratice şi antinaţionale comuniste. Unicul lucru bun făcut de Putere a fost adoptarea de către Parlament, în februarie 1999, a unei Concepţii naţionale de susţinere de către stat a presei, Concepţie rămasă moartă odată cu venirea la Putere a comuniştilor în 2001. Ceea ce trebuie să menţionez relativ la perioada 1998-2001 este că majoritatea instituţiilor de presă apărute atunci au fost fondate de jurnalişti profesionişti. Grupaţi în jurul Uniunii Jurnaliştilor, ei au elaborat politica editorială şi îşi asumau promovarea acestei politici adaptându-se din mers la standardele deontologice, de conduită, existente în practica mondială. Nu este întâmplător că deja în luna mai 1999, jurnaliştii ca breaslă, primii, au instituit un cod de etică profesională, elaborat în conformitate cu recomandările Consiliului Europei şi ale Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor.

    Presa independentă a rezistat presiunilor regimului comunist, regim mafiot şi de clan care a declarat război deschis jurnaliştilor şi organizaţiilor lor. Regimul a instituit o formă de cenzură ascunsă, care presupunea atacuri concertate ale organelor de forţă şi de control financiar, atacuri la persoană, intimidări şi ameninţări publice. Scopul acestor presiuni era determinarea instituţiilor de presă scrisă şi audiovizuale să renunţe la publicarea ştirilor, mai ales, a celor de interes local şi naţional, omiterea din grila de programe şi din pagini de ziar a dezbaterilor publice pe orice teme ar motiva punerea la îndoială a „infailibilităţii” Puterii comuniste.

    În timpul guvernării comuniste Compania de stat Teleradio Moldova a fost transformată din „floare la ureche” în broşă scumpă, aninată strâns de mundirul roş-kaki al bolşevicului Voronin. Instituţiile publice municipale Antena C şi EuroTV au fost înstrăinate ilegal şi împărţite hoţeşte între Voronin şi Roşca. În schimb, compania NIT a cunoscut o dezvoltare fulminantă, în condiţiile când societatea civilă protesta vehement arătând că directorul acesteia se află ilegal în poziţia incompatibilă de Membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului. Comuniştii se fac a uita acest caz demn de Codul Penal, neelucidat încă de organele competente ale Republicii Moldova.


    Stimaţi colegi,
    În toţi aceşti 20 de ani, jurnaliştii au fost promotori activi ai valorilor democratice şi apărători consecvenţi ai interesului naţional al Republicii Moldova. Bătuţi, hărţuiţi, hăituiţi, jurnaliştii şi-au făcut datoria. Dacă politicienii care s-au perindat în valuri la Putere ar fi fost de aceiaşi calitate, ar fi demonstrat aceeaşi consecvenţă şi fidelitate interesului naţional, poporul Republicii Moldova ar fi trăit în alte condiţii, posibil, în alte spaţii geopolitice, mult mai prospere. Numai laşitatea, egoismul, infidelitatea, lăcomia şi trădarea clasei politice se face vinovată pentru faptul că Republica Moldova este ocupată şi sfâşiată teritorial, dominată informaţional, manipulată ideologic, umilită în sentimentul naţional, numai clasa politică se face vinovată că aproape un milion de cetăţeni, dintre cei mai activi, au ales să plece peste hotare, să se autodeporteze, decât să fie batjocoriţi în propria ţară.

    Chiar dacă zilele acestea Freedom House a plasat Republica Moldova printre ţările cu presă parţial liberă, eticheta veritabilă asupra acestei stări trebuie să o punem noi, cei de acasă şi în cunoştinţă de cauză. Şi pentru acest test vă propun să aplicăm sloganul binecunoscut al Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor care sună în felul următor: ”Nu putem vorbi de jurnalişti independenţi, de o presă liberă, acolo unde există sărăcie, corupţie şi frică”.

    Atâta vreme, cât Guvernarea noastră se va ţine de cuvânt şi va întreprinde acţiuni curajoase de eradicare a corupţiei şi sărăciei, putem presupune că presa noastră va avansa pe treptele de avaluare a libertăţii. Frica vine de la pericolul concentrării ei în mâinile oligarhilor cu poziţii tari în politică, care vor dori să o transforme în instrumente de manipulare, lucru care deja se întâmplă.

    Şi mai este o problemă. Statul, cu toate legile şi reglementările sale, nu va putea face mai multe pentru ridicarea statutului presei, aşa cum o poate face o breaslă consolidată şi bine organizată. Or, la acest capitol nu există nicio schimbare. Organizaţiile jurnaliştilor rămân marginalizate tot aşa cum au fost în fostul regim şi în toate regimurile de până acum.
    A venit vremea să susţinem jurnaliştii, organizaţiile lor, nu numai să-i ţinem în ţarcuri.

    Cea mai corectă presă nu este îngrădită cu legi. Cea mai corectă şi mai eficientă pentru popor şi ţară presă este cea care dispune de putere de autoreglementare, de veghere a normelor de comportament şi de reflectare a evenimentelor vieţii.

    În acest sens, cer susţinerea Parlamentului Republicii Moldova în vederea implementării unor proiecte şi acţiuni concrete pe care le voi prezenta spre dezbatere şi aprobare până la sfârşitul acestei sesiuni.

    Vă mulţumesc pentru atenţie. 
     
     

Sediu Central: mun. Chisinau, str. Nicolae Iorga 15
© 2024 Partidul Liberal. Toate Drepturile Rezervate.
 Total vizitatori:  | ieri:  |  azi:  |  online:     RSS     Widget Informer
Tel.: +(373 22) 22 83 26, 22-80-97
Fax: presa.liberal@gmail.com