Sâmbătă, letonii au trecut cu brio un examen provocator, dificil şi responsabil, la care indubitabil au fost apreciaţi cu nota 10, a fost un  nou test al demnităţii naţionale, a fost o probă a maturităţii la 20 de ani de independenţă, a fost un apel la nostalgia sovietică de ocupaţie, iar rezultatul acestui referendum are la suprafaţă zeci de răspunsuri cifrate, pe care noi, cei din Republica Moldova, trebuie neapărat să le descifrăm şi să le însuşim cu băgare de seamă.

Chiar dacă în Letonia sunt 30% de etnici ruşi, iar vorbitori de limbă rusă sunt peste 40%, la referendumul de sâmbătă doar 23% au votat pentru introducerea limbii ruse, a doua limbă de stat, astfel mulţi dintre cei care vorbesc rusa au votat împotriva acestui plebiscit, conştientizând cu responsabilitate că vremea sovietelor a trecut, rămânând o amintire neplăcută, iar Letonia este membră cu drepturi depline a NATO şi UE, iar drumul democraţiei şi bunăstării nu poate fi zădărnicit.

Provocarea organizată cu acribie, de ruşi în Letonia, unde au cerut declararea prin referendum a limbii ruse, a doua limbă oficială, nu a fost un exerciţiu local, de unică folosinţă, ci a reprezentat mai degrabă un detaliu dintr-o strategie de repoziţionare a ruşilor în spaţiul ex-sovietic, dar şi o  temă bună de discuţii publice, pentru prezidenţialele de la Moscova, unde V.V. Putin, încearcă să demonstreze potenţialitatea sa în a  menţine Federaţia Rusă la nivelul imperialismului obişnuit pentru ruşi, de la Petru I încoace.

Cu siguranţă organizatorii, dar mai ales comanditarii acestui referendum, nu au mizat pe un rezultat pozitiv al acestui exerciţiu democratic, adevăratele intenţii sunt mult mai profunde şi ţin mai degrabă de motivarea  „fraţilor” din alte republici unionale să folosească aceleaşi metode, să aplice aceleaşi instrumente de presiune, pentru că, poate, undeva crapă.

Acum este deja o problemă de timp, când o să se vină insistent şi hotărât şi în Republica Moldova cu o astfel de propunere de plebiscit, iar naşi pentru această idee sunt cu duiumul la Chişinău, interesant doar cui îi va încredinţa Moscova această „misiune imposibilă”, va miza în continuare pe bătrâna mârţoagă, va alege unul dintre armăsarii „de prăsilă” mai tineri, dar crescuţi în aceeaşi herghelie, sau va apela şi la asistenţa unui nou călăraş din politica moldovenească ?

În acelaşi timp câţi politicieni mai sunt la Chişinău, sau câţi au mai rămas, din cei care militează sincer şi dezinteresat pentru corectarea articolului 13 din Constituţie, eu personal cunosc doar câţiva şi toţi îmi sunt colegi.

P.S. Toată lumea a înţeles demult că suntem în prezenţa unei crize constituţionale în Republica Moldova, având în vedere defectuozitatea art. 78 din Constituţie, mecanism de alegere a preşedintelui, care în forma sa sentenţioasă nu se mai întâlneşte în nici un stat european.

Astfel Partidul Liberal a propus încă din 2010, adoptarea unei Constituţii, prin care s-ar fi dezlegat acest nod Gordian, dar ne lovim de rezistenţa unor colegi, care tot aşteaptă timpuri mai bune şi cu linişte mai multă, dar poate frică le este, ca nu cumva să se umble la art. 13 din Constituţie şi acesta să fie modificat, sau să fie omis, făcându-se trimitere la Declaraţia de Independenţă ?

http://munteanu.md/