De câteva zile asistăm la discuții și ultimatumuri în Parlament legate de data alegerii președintelui. PLDM, PD și grupul Dodon insistă că alegerea șefului statului să aibă loc pe 15 martie. PL spune că, mai întâi, trebuie agreată candidatura. Cine are dreptate?

Este și firesc că atunci când te pornești cu cineva la drum, când depinzi de acel cineva, să știi ce intenții are și unde vrea să te ducă. Deocamdată nu este clar dacă cei trei din patru parteneri de discuții știu unde vor să ajungă. De aceea mă gândesc că, în acest caz, fie este vorba despre vreo înțelegere pe care încă nu o deslușim (ca aceea despre care am mai auzit – acordul secret pentru susținerea Zinaidei Greceanîi), fie este vorba despre inconștiență, deși este puțin probabil.

Poate pare simplist, dar este și firesc că politicienii să convină mai întâi asupra unor lucruri. Candidatura este primordială și trebuie să fie cunoscută înainte de a se stabili data alegerilor. Ea trebuie să fie cunoscută nu numai de cei care se întâlnesc și discută, ci de întreaga societate. Alegătorii, care și așa sunt lipsiți de dreptul de a-și alege președintele, trebuie să știe cine pretinde la această importantă funcție în stat. Discuțiile trebuie să fie publice, să ne cunoaștem eroul înainte ca el să fie înscăunat. Este de neînțeles de ce se insistă atât de mult pe fixarea datei alegerilor, în condițiile în care nu a fost vociferată nicio candidatură de către cei care trebuie să o identifice.

Ce se va întâmplă în cazul în care va fi stabilită în Parlament data alegerilor, însă cineva nu va dori să voteze? Este o întrebare retorică, pentru că este clar că se va ajunge la anticipate. Cine își dorește acest lucru?

http://nastas.md/