Cuvântul „oximoron” este un franţuzism şi, conform DEX-ului, exprimă un procedeu stilistic care constă în a uni două cuvinte în aparenţă contradictorii (cum ar fi „tăcere elocventă”) pentru a da expresiei un caracter neaşteptat. Franţuzismul, la rândul lui, provine din două cuvinte greceşti: oxys - deştept şi moron - prost, imbecil, o îmbinare contradictorie în sine.

(…) Fiindcă Alianţa pentru Integrare Europeană (nr. 1 şi nr. 2) - emanaţii directe ale votului protestatar - nu a făcut lumină până la capăt în evenimentele din 7 aprilie şi nu a pus torţionarii şi capii regimului comunist după gratii, aceştia din urmă au recurs la un truc demn de ipocrizia clasică bolşevică. Susţinuţi de fostele centre imperiale care au dezvoltat între timp în Republica Moldova o impresionantă coloană a cincea, bizuindu-se pe reţele corupte lăsate tot de ei în justiţie, poliţie, economie, exploatând greutăţile de tranziţie de la statul mafiot comunist la statul de drept, comuniştii au preluat ei înşişi protestele ca formă de luptă contra Alianţei.

Desigur, în interpretarea comuniştilor, protestele sunt iarăşi un oximoron, fiindcă în sloganele răstite pe la microfoane auzim o sumedenie de cuvinte contradictorii: comuniştii vor să restabilească democraţia, antiromânii sunt adevăraţii patrioţi, Voronin este omul care va reinstala cinstea şi demnitatea batjocorită a poporului, Roşca – apărător al democraţiei şi Constituţiei, Moldova - eto russkaia zemlea (Moldova este pământ rusesc) şi alte formule dintre cele mai controversate.

În acest procedeu lingvistico-imagistic este de remarcat caracterul vădit provocator şi agresiv al protestelor comuniste. Înţelegând că nu vor putea aduna sub steaguri roşii destui simpatizanţi şi profitând de mandatele pe care le au de membri ai Parlamentului, comuniştii au format din deputaţii lor detaşamente de intervenţie în instituţiile de stat. Obraznici cum îi ştim, plini de tupeu, impertinenţă şi aroganţă, ei se răstesc la personalul care asigură paza acestor instituţii şi perturbează activitatea lor. I-am văzut la Guvern, i-am văzut în sediul provizoriu al Parlamentului, i-am văzut în comisiile parlamentare, i-am văzut la Procuratura Generală. Aceştia nu mai sunt deputaţi. Sunt comandouri troţkiste şi până la momentul când vor scoate din sân pistoale şi pumnale nu a mai rămas mult. Asta se va întâmpla dacă vor fi lăsaţi fără a se aplica legea. Or, comportamentul deputaţilor comunişti depăşeşte limitele statutului pe care îl are un demnitar de acest rang şi frizează Codul Penal. De aceea, una dintre primele acţiuni ale Parlamentului din acest an cred că trebuie să fie ridicarea imunităţii deputaţilor angajaţi în acţiuni ilegale. În lipsa unei comisii de etică şi de procedură, Comisia juridică, numiri şi imunităţi a Parlamentului trebuie să se autosesizeze şi să propună un proiect de hotărâre pentru prima şedinţă în plen. La urma urmei, comuniştii trebuie învăţaţi să respecte legea şi să dea dovadă de bun-simţ. O spunem cu riscul de a recurge la un alt oximoron, căci unde s-a mai văzut ca un comunist să aibă şi bun-simţ, dar şi respect faţă de lege. Ei au fost şi rămân nişte provocatori ordinari.

Valeriu Saharneanu, www.timpul.md