În cadrul recentei vizite la Moscova şi ca urmare a discuţiilor purtate cu preşedintele rus Dmitri Medvedev, preşedintele Vladimir Voronin  a semnat o declaraţie comună cu liderul separatist Igor Smirnov, prin care se fac cedări inadmisibile în problema transnistreană. Contrar Legii cu privire la prevederile de bază  ale statului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului, adoptată în anul 2005, preşedintele Vladimir Voronin a acceptat condiţia impusă de Rusia de a rediscuta statutul forţelor pacificatoare amplasate în zona de securitate în aşa-zisul format 2 + 1, şi nu în cadrul formatului actual de negocieri de 5 + 2, care este în vigoare şi nu a fost anulat. Negocierile în formatul 2 + 1, pe care le-a acceptat şi le promovează preşedintele Vladimir Voronin, confirmă faptul că guvernarea comunistă face jocul Rusiei, care urmăreşte scopul de a submina şi bloca negocierile în formatul actual.

Semnarea declaraţiei comune de la Moscova, în care se elogiază aşa-zisul „rol stabilizator” al forţelor pacificatoare ruse şi se recunoaşte necesitatea menţinerii lor în continuare, este în interesul Federaţiei Ruse şi nu al Republicii Moldova. Rusia a fost parte a conflictului din 1992 - fapt confirmat prin Acordul semnat în 1992 de foştii preşedinţi Mircea Snegur şi Boris Elţin şi de hotărârea CEDO pronunţată în cazul Ilaşcu, în care Federaţia Rusă este recunoscută drept stat agresor. În conformitate cu practica internaţională, pentru zonele de conflict sunt folosite forţe de pacificatoare neutre. Prin urmare, Rusia nu poate în nici un caz să participe cu asemenea forţe în Transnistria.

Un alt aspect defavorabil al vizitei preşedintelui Vladimir Voronin la Moscova este faptul că dânsul şi-a pus semnătura de şef de stat pe Declaraţia comună alături de liderul separatist Igor Smirnov, care nu se ştie în ce calitate a semnat acest document. Experienţa ulterioară a arătat că liderii separatişti folosesc astfel de documente pentru tergiversarea soluţionării conflictului şi tergiversarea adoptării de către Parlament a statutului raioanelor din stânga Nistrului.

Partidul Liberal constată faptul că nu este prima dată când Federaţia Rusă, prin intermediul conducătorilor Republicii Moldova, îşi promovează propriile interese, în detrimentul intereselor noastre de stat. Acest lucru s-a întâmplat atunci când fostul preşedinte Mircea Snegur a acceptat condiţionarea retragerii armatei ruse după acordarea statului de autonomie - ceea ce nu este corect, statutul de autonomie fiind o problemă strict internă a Republicii Moldova -, şi când fostul preşedinte Petru Lucinschi a acceptat noţiunea de „stat comun” în memorandumul Primakov. 

Prin acordarea, în plină campanie electorală, a unui ajutor umanitar constând din 50 mii tone de carburanţi, Rusia a arătat că susţine partidul comunist de guvernământ şi doreşte menţinerea lui la putere. Partidul Liberal califică acest gest drept un amestec brutal al Federaţiei Ruse în treburile interne ale Republicii Moldova şi drept o tentativă deschisă de a influenţa votul de la 5 aprilie în favoarea guvernării comuniste.     

Partidul Liberal consideră că soluţiile urgente pentru rezolvarea problemei transnistrene sunt următoarele:

- Înlocuirea forţelor pacificatoare controlate de Rusia cu un contingent de forţe internaţionale;
- Formatul de negocieri 5 + 2 trebuie modificat în formatul 7 prin acordarea statutului de negociatori UE şi SUA;
- Noul format 7 trebuie să examineze retragerea integrală, urgentă şi transparentă a trupelor şi armamentului rus de pe teritoriul Republicii Moldova, deoarece problema transnistreană nu poate fi soluţionată atât timp cât pe teritoriul Republicii Moldova se află armata şi muniţiile Federaţiei Ruse.

Chişinău, 23 martie 2009